Sergiu Crăciun
20.11.2024
Încet și sigur…
E iarăși ziua ta și nu te-alinți defel încearcă măcar o secundă; ce faci cu tine? adună-te, iubește și cântă-ți cu glas tare pasiunile, obsesiile! Nu aștepta nimic de la nimeni, de la tine [...]
22.10.2024
În corul Tău
În corul Tău, o, Doamne, doresc a sălășlui; să cânt cu îngerii acel ce-i preaslăvit. Să strig pe vocea-mi tare un heruvic duminical – neîncetat chemarea-ți și noi cu-n grai coral. [...]
24.09.2024
abstract poesis (tomul 1)
o linie traversează jumătate din fundalul poemului iar peste această linie o dungă ușor curbată prelung așezată punctele vag acoperă cerul semi-roșiatic razele nu se văd decât doar un ochi [...]
28.08.2024
În vis, visare
Deschid ochii și-ncerc să-mi amintesc ce vis scurt și multă poveste mi-a lăsat e greu cu visele, visurile? Dar visele să le-aduci tu la viață să te întâmpine mai întâi și nu invers. Mă [...]
02.07.2024
Triunghiul
Recent, am desenat un triunghi de fapt, am schițat ceva acolo pe o tablă magnetică un triunghi, da, era ceva geometric trebuie să recunosc, îmi plăcea geometria, până la proba algebrică. [...]
08.05.2024
Gândind la… tine
Mă căutai printre rânduri și-mi șopteai printre ramuri: nu ai venit să mă vezi nu ai dat nici măcar un seen poveștii mele dar te văzusem nu mă-ntreba cum e important că te simțeam; hai recunoaște [...]
01.04.2024
Cuminte te-alerg, cuminte te tac!
M-am tolănit pe iarba cea rece și umedă de noi. m-am aruncat în brațele naturii, ca să-mi ofere tăcerea-i. Nu-mi trebuie nimic, decât a sa pulbere de aur, de răcoare, de veselie, pe câmpul [...]
13.02.2024
Înfipt, copacul șoptea
E-o dimineață ca oricare alta… și drumul spre tine, copac înfipt în tăcerea etern-a lumii mă-ndeamnă să te admir, din mers. nu mă pot opri să te admir, doar din mers – să te [...]
18.01.2024
Ochii…7 mai în 7 stări
mi-am pus paltonul și, grăbit, am luat-o spre bibliotecă. era cândva, nu tare demult; poate vreo patru sau cinci ani. mi-am tras blugii și ghetele negre – toate-mi erau pe mine ca o panteră cu [...]
21.12.2023
Nu-ți cer…!
Privesc iar fulgii timid căzând pe pleoape, pe buzele arzând de durere și calc treptat covorul alb, subțire – bocancii mei prea violenți cu tine, ooh, prea blândă iarnă! Noi cerând din nou [...]
