Somn

Dormea un mânz la marginea pădurii
și se visa păscând o primăvară,
nu-i hoinăreau prin somn spaime de seară,
nici lupi, nici presimțirile securii.

În ochii adormiți era amiază,
el mirosea trifoi în iarba crudă,
o mai striga pe mama, să-l audă,
și mama-l învăța cum se nechează.

În jurul lui se zbenguiau gângănii
și mânzului i se părea că poate
să muște cerul și să-l ia în spate,
și îngeri i-atârnau de gât mătănii.

Așa visa, la marginea pădurii,
fără căpăstru, fără ham, un pui
și nu se rânduiau în somnul lui
nici seri, nici lupi, nici spaimele securii.