Marinela Belu- Capșa
12.08.2017
Nu uita
De ce mă dor gândurile Când nu te găsesc? De ce curg lacrimi de dor, Fulgi zbuciumați ai inimii mele? De ce te simt în mine Când ești doar un vis? De ce mă atingi Cu degete de gheață? [...]
03.07.2017
Legenda trolilor
Malițioși, murdari, agresivi, ascunși în adâncul pădurilor, în peșteri umede și reci, printre stâncile colțuroase din Alpii Romsdal, nemuritorii trolii de veacuri vor să domine omul. Uriași sau [...]
23.06.2017
Copacul
Cu brațele încărcate de flori, În vălul parfumului îmbătător, Trunchi puternic în adierea vântului, Stă la poalele muntelui Fuji, Străjer cu puteri tainice. Sabie a timpului, Adânc înfiptă [...]
14.06.2017
Peisaj rustic
Veșmintele tăcerii s-au așternut Pe ulița copilăriei. Plopi semeți se înalță La marginea drumului Spre cerul senin. Ciori zgomotoase se rotesc nebune Și sparg liniștea gândurilor nerostite. [...]
03.06.2017
Impresionism marin
Submarin ascuns în apa vieții, spălat de valurile timpului – inima mea se scufundă în căutată visare. Ochii – periscopul adevărului udat de stropii de ploaie tomnatică, cu frunze ruginii, [...]
21.05.2017
Nelămurire
Aseară mi-a bătut în geam iubirea. Își flutura genele lungi, albastre Ca marea, Și mă vrăjea, Sirenă mincinoasă! Eu stam cu pumnii în suflet, Gata să o iau la trântă, Prea așteptasem o [...]
11.05.2017
Și mă tot uit
Stau, pom frânt, pe o bancă învechită, cu scândura ruptă la un capăt, scrijelită cu un jalnic ”I loveYou” pe care se odihnesc șezuturile obosiților vieții. Stau și mă tot uit la dunga murdară a [...]
03.05.2017
Despre fericire
Mulți au dat rețete despre fericire, această stare insesizabilă precum aerul, sau vântul. Pare simplu că ea există, dar nu o putem prinde, nu o putem pipăi… Ne scapă… Dacă vrem să o păstrăm [...]
25.04.2017
Ceasul lui Dali
Prin fereastra ochilor simt cum se prelinge viața, secundă după secundă, topindu-se-n veșnicia nopții, împietrind nemurirea într-un caier de întuneric. Sursa foto: 1.bp.blogspot.com
18.04.2017
Obsesie
Pe rana deschisă în colțul nevăzut al ființei mele stă, nespusă, aceeași obsesivă întrebare: – De ce oare? Eram fericiți, ne sărutam, ne-mbrățișam, râdeam ca nebunii, cântam cu frenezia [...]
