Mariana Rogoz Stratulat 
Ploile-au murit,
dar plângem noi
pentru frunze,
pentru pescăruşi,
pentru fluturi şi arici.
Ne tânguim
pe-o şină de tramvai,
pe-un vârf de scai…
…Ori e doar vântul?
Vorbele seci
rămân în teci.
Râdem pestriţ:
doi măscărici
urcând pe sfoara
altor ploi
ce plâng în noi
pentru frunze,
pentru pescăruşi…
(din „Mozaic în Alb și Negru”, ed. PIM, Iași, 2013)
