Mariana Rogoz Stratulat
Eram pierdută-n palma ta, Iisuse!
Îngenuncheam în vorbele nespuse
şi m-adăpam cu sângele din piatră
iar foamea mi-o striveam pe vatră.
O lume prăbuşită în groapa de gunoi
cu prunci fără vedere,
orfani, săraci şi goi,
o lume-n agonie cu capete strivite,
cu răsărituri moarte şi-apusuri chinuite.
Vrăjită sunt de mult şi de nimic,
de zeul cel măreţ ajuns pitic,
de caii ce aleargă pe câmpul nearat,
de regii-ncoronaţi cu fluturi şi păcat.
