Țicneală

Are lângă el o scriere neterminată. Bâiguie:
nu mi-e bine cu mine, încotro să o mai iau. Am tot încercat
o cale sau alta. Nu-s de nici un folos
desfătările…

Își reia în fiecare zi aceeași jelanie – nu-l ajută la nimic,
dar altceva nu știe
ce să facă. Lumea trece, el rămâne parcă neschimbat. Azi
a cumpărat un kilogram de cuie și a uitat la
ce-i trebuiau… Până să vină aici,
s-a enervat cu o gumă de mestecat lipită între striațiile
tălpii bocancului drept, culeasă de pe
stradă – nesimțiții!, a urlat de s-a speriat singur. După
care și-a amintit de ce-a auzit de la
preotul din colț: că toate gândurile perverse se nasc din
inimă. Bine că tot răul i se trage de la inimă,
nu de la țicneală. Își bate capul,
se apleacă – are

lângă el o scriere neterminată.