Horia Blidaru
17.05.2018
Suspinul zăpezii
Ningea ca la sfârșit de lume, când simfonia albă va să pună stăpânire pe tot cuprinsul. Câmpurile, pâlcurile de copaci, mâna de case ghemuite pe vale și livezile dindărăt, toate se făcuseră una [...]
10.05.2018
Evantai lângă platan
Dragoste alsaciană (V) Oaspeții începură să sosească pe la ora șapte. Trăsurile opreau, una după alta, înaintea treptelor de la intrarea principală, valeții-i ajutau să coboare, apoi doamnele, [...]
03.05.2018
Hellas
Moare Zelda-ntr-un azil – Rochii de mireasă. Crapă Grecia cu stil – Dansuri ca acasă. Inima lui Shelley renaște pe rug – Lacrima lui Byron: Ariel, eu am să fug – Luntrile [...]
26.04.2018
Nimic nu mai putea fi reparat
Dragoste alsaciană (IV) Plângea cu lacrimi mari, hohotind din capul pieptului, simțind că nu are aer, așa cum plâng cei mai necăjiți oameni din lume, așa cum plânsese numai după înmormântarea [...]
19.04.2018
Înainte de a începe să plângă
Dragoste alsaciană (III) Raoul și Vivienne porniră, după micul lui dejun, călare, în sus, pe valea Rhirului, spre încrucișarea a două pâraie de munte. Veronique îi petrecu cu privirea din foișor, [...]
12.04.2018
Liniștea de pe urmă?
Dragoste alsaciană (II) Pretutindeni în părțile acelea ale Rinului, cimitirul e lângă biserică, iar aceasta veghează împrejur de pe o culme. Numai țâfna neamului Wandlau, teutoni cu genealogia [...]
05.04.2018
Paşi pe scena vieţii
Dragoste alsaciană (I) – Bună dimineața, doamnelor, ca să zic așa. Raoul avea, de mic, prostul obicei al timizilor de a fi agresivi fără motiv. Mama sa, contesa de Portales, îl privi cu [...]
29.03.2018
Bagatelă pentru pian
Elise, tu ești o lacrimă imposibilă, pe geamul spre vis al unui tren obosit, din țara noastră care, poate, a murit, dar asta nu mai contează. Elise, îți scriu cu gândul, cred, la Therese, [...]
22.03.2018
Trecut
Într-o zi, o să fim bătrâni, ca azi sau niciodată. Voi mângâia amintiri, nu sâni, vei privi o fotografie, nu ochii unui pește gonit. Îmi vei fi iertat toate ticăloșiile, ca să pot pleca în [...]
15.03.2018
Comunicare
Oamenii stăteau cățărați pe blocuri, pe vârfuri de munte ori maluri de râu. Erau când cuminți, când neliniștiți și nimeni n-ar fi putut spune de ce. Priveau trecând pe sub ei mașini, nori sau [...]
