Resemnare

De-o icoană de nuferi mai atârnă târziu

tot pierdutul din tine, rătăciri în pustiu,

răsuflări veșnic calde cad din timpul trecut

alungând câte-un vierme prin cotoare de lut;

țese iarba lin gândul, timpul își țesală ploi

ochii toamnei cad pradă înveliți în noroi.

gângurit de ninsori sug la piept de tăceri

dintr-un zaț cu miros de iubiri stinse ieri.

mă aplec și culeg plumbul lacrimei strâmb

glonțul sării și-nchide fumul gros sub un bumb,

cheia-și strânge în lanț beteșugul de fier

învârtind într-un ceainic cu amiezi care pier.

focul arde mocnit într-un ochi de scrisori

cine-s eu să opresc gânguritul din nori?

Sursa foto: galeriafotograficafaleroni.blogspot.com