Doina Bezea 
Umbrele sfioase sângeră prin brazi
asmuțind tăcerea prin galopul serii,
timpul învelește sub genunchii calzi
gânguritul dulce, viu, al primăverii.
Dintr-un bucium sună visele prin lut
împletind vlăstare din cârceii vremii,
scurmă sub movile boabe timpul mut
așteptând să curgă iarna prin edemii.
Prin vitralii luna despletește-n nori
sufletu-i sihastru ros în zeghea sorții,
stele-i poartă blânde trena peste flori
învelind cu patimi pântecele nopții.
Din cădelniți blânde cerul toarnă jar
pe grumazul vremii întorcând cocorii,
îngeri de lumină toarnă-n luturi har
din altare sfinte răsturnând toți norii.
Umbrele sfioase sângeră prin brazi
asmuțind tăcerea prin galopul serii,
timpul învelește sub genunchii calzi
gânguritul dulce, viu, al primăverii.
1.02.2020, Rm. Sărat
