Carmen Sorescu
26.04.2019
Exodul
Îmi întorc copilăria acasă după mulți ani printre străini. Un exod greu de pornit și greu de îndrumat al amintirilor. Unele dintre ele au reușit să treacă, altele au murit și au rămas pe țărm. [...]
19.04.2019
Zorbing
Nu prea am strigat de multe ori în viață, dar am strigat. De cele mai multe ori pe mama și nu pe Dumnezeu. Am avut momente de risipire când rostogolirea aceea fără fund părea interminabilă, când [...]
12.04.2019
Sinuciderile
Uzura exercitată de apă, de agenți atmosferici asupra scoarței pământului se numește eroziune. Această rosătură duce la ruinare; să ne imaginăm, așadar, o bucată de mal ca fiind un om lipit [...]
05.04.2019
Trecerea
Moartea – oprirea tuturor funcțiilor vitale, și indiferent ce ar însemna ea, moartea are miros de busuioc. Contrar aparențelor, pentru unii viață, viața de dincolo, pentru alții putrefacție, [...]
29.03.2019
Farul
Am avut ca toți oamenii copilărie, adolescență, maturitate, dar bătrânețea am resimțit-o încă de la 10 ani, când mi-am dat seama că nu sunt ca toți ceilalți copii și nici măcar ca bunica, care pe [...]
22.03.2019
20 de ani
Pe vremuri, musulmanii din întreaga lume care plecau la Mecca pentru a se ruga măcar o dată în viață în fața Kaabei făceau pe drum, uneori, și 20 de ani. Se căsătoreau, făceau copii, ridicau [...]
15.03.2019
Conversația
Un copil fără mamă, fără tată rămâne toată viața un copil. Nu merge, chiar dacă are tălpi, nu crește, chiar dacă se înalță. El doar dă din mâini și picioare, se zbate, se zbate ca în pântecul [...]
08.03.2019
Everestul dinăuntru
Fiecare om la un moment dat se uită, poate fără să vrea, spre înălțimea ființei, acolo unde roiesc vulturii și unde este liniște și pace. Atunci când un nor se pune în fața soarelui și instinctiv [...]
01.03.2019
Lecția de anatomie
Nu-mi place să mă plimb printre oamenii vii, nu-mi place să merg în Centru Istoric, nu-mi place printre oamenii vii. Crucile lor sunt încă lipite de carne și ei încă se zbat cu neputința asta [...]
22.02.2019
Draperii, uși și alte cicatrici
Nu am putut să-i spun adio, nici măcar la revedere, cuvintele muriseră pe cerul gurii cu mult timp înainte. La apus, păsările țipă speriate să-și adune puii la cuiburi sau să plece spre pomii [...]
