Alina Neagoe
28.09.2018
De prin suflet…
Lingura de lemn bătea frenetic toaca în pereții tuciului, antrenând ușor plutonul de ouă ce-și aștepta cu nerăbdare schimbarea la față printre valurile de foi de ceapă ce fierbeau sforăitor, cu [...]
21.09.2018
Oraşul de cuminți
În oraşul de cuminți, Unde clima e cuminte, Unde pruncii merg la şcoală Ca să aibă mâine minte, Am ieşit inert din casă, Eu, (Ne)bun şi fără minți, Plâns, cu mâinile-mi de ceară, Să mă-nchin şi [...]
14.09.2018
Plus infinit
Nu plânge, nu mă cerși, nu implora! Nu irosi lacrima! Noi doi nu am apucat să învățăm să plângem, Noi doar am învățat să iubim. Urcând din adânc, pe sub cămașa ierbii, Mă voi îmbăta ascultându-ți [...]
07.09.2018
Iluminata
Vijelioasă, Noaptea, în calea mea venea Ca un copil bolnav fugind ‘naintea mamei, Cu ochi de suferinți și lacomi îmi cerșea O ultimă lucire păstrată bir Infamei; Cu bolta frunții-naltă, [...]
31.08.2018
Aceeași poveste
Iubito, nu-ți grăbi spre pierzanie pasul de tânără păună, Nu-ți strica pantoful prețios pe un drum de ceață şi fără întoarcere, Mu rosti în van cuvintele potrivite… Prea multă filosofie [...]
27.07.2018
Dormind pe o ferigă
Cu tine exersez azi cea mai reuşită variantă a mea; Sunt eu, cea din visurile mele, Sunt eu, cea care s-a trezit din somnul greu de sub pleoapa unei femei triste, Eu, muzica universului, Eu, [...]
20.07.2018
Poema ultimei cunoașteri
Zorile ce-mi bat din rai cu călcâie de bujori Peste colbul zgâriat al nimicului de ieri, Ca pe-un fir de samulastră Mă găsesc zâmbind Trist şi frânt de-o mână aspră, Un sertar slujind; Dragă, [...]
13.07.2018
Crima de la malul mării
La malul mării, Valul însângerat, cu spume albe la gură si multiple tăieturi în zona toracelui; oribil asasinat! Marea inertă! Mulțime de pescăruşi zgomotoşi, sosiți într-un suflet la fața [...]
06.07.2018
Străina
De parcă ai să poți împărți vreodată inima-n două, De parcă ai să poți stinge singurătății urletul Cu ultima ploaie de vară, ce ne-a unit trupurile într-o prea picătură, o prevestire a [...]
22.06.2018
Poetul
Trist zăcea copacul meu albastru, Cu miile de stelele atârnând vlăguite de crengile inerte Prin care cerul şi visul mugurilor nu mai pulsau; Tăcerea îl împresura Zdrobindu-i foşnetul ce alergase [...]
