Nu plânge, nu mă cerși, nu implora!
Nu irosi lacrima!
Noi doi nu am apucat să învățăm să plângem,
Noi doar am învățat să iubim.
Urcând din adânc, pe sub cămașa ierbii,
Mă voi îmbăta ascultându-ți învierea,
Ne va răsări același dulce senin,
Tu, cer, eu, foc de pământ,
Vom trăi veșnic în același cuvânt:
Draaagoste… draaagoste,
(Cu accentul pe „a” și plus infinit.)