Luminița Mănescu 
Luni 10.07.2017
Oameni pe lângă care am trecut – 88
Un instantaneu din 1983. Mircea Cărtărescu văzut alb-negru de Dinu Lazăr.
Apostoli ai veacului vetust! Iubita ruptă din vis reclădește paradisul – în poemul semnat de Ion Țoanță.
Un fabuleux destin: la littérature latine de la Renaissance
Un ideal de frumusețe sau… cartea de pe noptieră. Eduard Florin Tudor recomandă La littérature latine de la Renaissance : étude d’histoire littéraire européenne de Paul Van Tieghem.
Adam și Eva în versiune lirică
Cavaler al reveriei! Evocarea feminității, ludicul sau fantasmagoricul și deliciile păcatului în Amintiri din rai de Emil Brumaru, volum apreciat de Nicolae Manolescu.
Omul… consumator de om? Ana Barton încearcă să răspundă scriind despre „justificările“ lui homo de Neandhertal în epoca de Neanderthal și despre o lume în care doar pierderea minților pare a-l salva pe om de la dezumanizare.
Durere contra nuditate și sex. Personajele Claudiei Moscovici cred că urmărirea propriilor vise nu e o pierdere de timp, iar îndeplinirea lor poate să ducă la schimbarea… puterii în familie – fără vulgarizarea talentului.
Marți 11.07.2017
Nici îngerii, nici demonii nu cunosc întrebarea. Alegeri: crede și nu cerceta sau… o întrebare bine pusă care poate salva lumea? Christian Crăciun „analizează” punctele de suspensie ale demonicului.
Senzaţii trăite „altfel” decât un occidental. Protejați de accidentul meteorologic în cafeneaua lui Ahmed, eroii Andreei Nanu din romanul Insula Melc au doar… grija „îmbrăţişărilor zilnice” cărora trebuia să le răspunzi.
„Soții cinează, amanții prânzesc”
„Oare poți să fii fericit și, dacă da, la ce oră?” La rubrica Părere de cititoare, Odilia Roșianu recomandă „Dragostea durează trei ani” de Frédéric Beigbeder, un roman care – pe alocuri – i-a făcut să roșească pe pudibonzi.
Liniște, vorbește Nicolae Breban!
„Nu există nicio scuză pentru cine se ratează!” Despre un oarecare pasager din Est sau ce înseamnă să joci la ruleta rusească a gloriei literare – scrie Alex. Ștefănescu, comentând autobiografia Viața mea de Nicolae Breban.
„A fi economist nu este același lucru cu a face bani”
Un militant al ideii de homeschooling sau ce presupune să fii bun în spațiul privat. Ce s-ar putea face pentru a crește nivelul de educație economică? Ne lămurim citind dialogul Adrianei Ungureanu cu domnul profesor Bogdan Glăvan.
O minciună de esență comunistă poluează Parlamentul României
La rubrica Istorie recentă. Anii 90, aflăm că moştenirea comunistă e o povară ce ne apasă greu. Domnița Ștefănescu aduce în prim-plan evenimentele lunii iunie 1994.
Miercuri 12.07.2017
Insulte și calomnii, insinuări și acuze, a te implica sau nu în viața socială și politică? Daniel Cristea-Enache scrie despre rezistența autohtonă, care atunci când a fost, a fost una individuală.
Litera „G” – un permanent spectacol critic. Decupaje din Scriitori români văzuți din avion de Alex. Ștefănescu. De ce acest titlu pentru un dicționar? Pentru că unii, din avion, nu se văd, iar alții au fost omiși deliberat, din motive strategice. Alex. Ștefănescu
Prizonierul dictatorului – un destin „programat” încă din 1962. Grigore Cartianu explică scenariul (genial sau diabolic) care nu se putea finaliza decât prin lichidarea generalului Vasile Milea.
Despre povara libertății
In memoriam Augustin Buzura. Propriul „eu”a – cel mai mare munte pe care omul îl are de escaladat. Flaviu George Predescu definește libertatea – în acest fragment din Poetul merge mai departe – eseuri despre iubire – pornind de la ideea „delegării libertăţii”.
Teamă, îngrijorare, substituiri, dileme și întreruperea comunicării cu adevăratul/falsul Angel Two. Totul – în textul lui Stelian Țurlea de la rubrica Roman în foileton.
Joi 13.07.2017
Într-o lume cu atâtea genii împrejur, Florin Toma crede că este necesar să ne recomande o „anumită” carte din bibliotecă: Triumful Prostiei (mic tratat despre prostia inteligenţei de Belinda Cannone, care îi îndeamnă la reflecţie atât pe taumaturgi, cât şi pe pacienţi.
Zîmbește, cititorule – un dar… anume…
Viața nu ni se cuvine! Leonard Oprea re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.
Principiul „să trăieşti zilele una câte una“ – uşor de aplicat. La rubrica Între două lumi Adrian Sângeorzan ne convinge că… iubirea poate impresiona până și vameșii – deveniți foarte înțelegători (după o urmărire ca-n filme!) cu un cuplu „chinuit” care încearcă să fie împreună.
Dragostea-n păduri jertfește tot. Emil Brumaru și… secretele lui de hobbit.
Pe cine din Marea Britanie ar putea interesa un roman al unui scriitor basarabean? Eroii lui Dumitru Crudu încearcă să afle răspunsul, părând a se distra pe seama autorului romanului „Măcel în Georgia”.
Vineri 14.07.2017
De ce nu scriu (decât rar) cronică politică
Imensa voluptate a datului cu părerea – unica instituție funcțională din România de azi. Nicolae Manolescu concluzionează că, după Arghezi, două drumuri rămân închise în literatura română: pamfletul și poezia pentru copii.
Despre un timp… rătăcit și despre lucrurile care trebuie să-și urmeze cursul firesc scrie Camelia Radulian la rubrica Oglinzi.
Copiii nu sunt capabili să ghicească vârstele, dar adulții pot inventa porecle pentru o fată fermecătoare. Gabriel Chifu își emoționează cititorii cu o amintire-portret.
„…înotam în întuneric…, adulmecând esenţa mamiferelor” (II)
Trei cărţi — „despre carne”, „despre vin”, „despre suflet” sau… mixtura dintre moarte şi feminitate! La rubrica Apocrife, Gabriel G. Romila scrie despre „imageria” lui H. Bonciu, autor încadrat între suprarealiştii autohtoni întârziaţi.
Mecanism imaginativ. La „Cultura și vocile ei”, rubrica Teodorei Stanciu, Al. Cistelecan conturează propria viziune despre poezia lui Ion Pillat.
Rien ne va plus! Scrisul nu-i nici cu capul, nici cu inima – este de părere Dana Heuberger, la rubrica Scrisori către un critic.
Sâmbătă 15.07.2017
O fereastră senzorială. Valeriu Cristea evocă una din cele mai durabile impresii: aceea din care se formează pe nesimțite în sufletele noastre sentimentul lumii.
Corali, alge înnodate în ruinele unei nave abandonate, scoici, meduze umflate de propria otravă și un trup tânăr trimis să-şi caute norocul în larg. Totul în poemul lui Carmen Firan.
În intervenția sa la simpozionul Ion Creangă, un homerid în povestea fără de sfârșit a lumii, Daniel Cristea-Enache a concluzionat că opera humuleșteanului este un catalizator al interpretărilor critice și un catalizator de ficționalizări simbolice.
Duminică 16.07.2017
Cum a părăsit lumea tehnicii și a rămas definitiv în cea a „cuvintelor potrivite” – spune pe larg Gabriel Chifu în interviul acordat Odiliei Roșianu.
Într-o depărtată vreme, demult, era pace în ţară şi între oameni bună-voire. Literatura de azi aduce „dovezi”: celebra povestire din volumul „Hanu Ancuței” de Mihail Sadoveanu.
Pianul – un instrument numit „harp harpsicord”. Gabriela Pop propune spre audiție o piesă de Lodovico Giustini, interpretată la cel mai vechi pian funcțional, cel creat de Bartolomeo Cristofori.
O criză a presei „profesioniste” sau schimbări spre bine? Dan Romașcanu prezintă și analizează cu atenţie tendinţele pe termen lung.
Repere din domenii culturale diferite prezente în revista Literatura de azi și adunate laolaltă – pentru (re)citire – de Luminița Mănescu.
(sursa foto: tabu.ro)
