Rafila Radu

iubitul meu, de mine, adesea, părăsit dintr-un motiv abia aflat, abia ştiut de-o vârstă cu firea, vrerea venind înspre tine de-atâtea ori m-am prăbuşit un bleau erou pe cer răstoarnă starea mea [...]

cântai un cântec, toamna un cântec dureros de duios îl trăiau şi surzii îl murmurau orbii cu sârg un cântec purtând în el vestirea: îşi tulbură verdele pădurea şi-o transparenţă ruginie-nchide-n [...]

toate florile-nflorite azi de ziua ta par fluturi   în lumea lor se intră sfios la uşa nevăzută se lasă condurii, privirea în jos din urmă vine ea, iubirea ca o mireasă, îmbrăcată frumos [...]

venind înspre mine, grabnic, toamna (cu grijă ocoleşte nunta fiicei mele) din preaplinul ei revarsă ruginiul prin venele subţiri ale serii, ale mele   o lună sângerie conturează urmele [...]

ce ierni, ce ierni veneau! din, chiar, spaima dorinţelor noastre cum înspre mine tu zburai cu lună cu tot cu ger, cu alb, cu jar   ce ierni, ce ierni veneau! iar eu  toată un gând eram un [...]

nu ştiu din oricare alt motiv (înafară de cel din planul obscur) m-ai vândut pe-o depărtare m-ai vândut pe un fum   mă răscumperi azi, aici şi acum pe-un pumn de flori şi frunze dintr-un dud [...]

albi, mult prea albi părem mai albi decât ninsoarea se-amestecă, iarăşi, lumina lunii cu dragostea, cu marea   bat gonguri în inimi vestind anotimpul fără frunze tu pari îngerul fugit   [...]

într-un ecou tacit îngerii te-ascund un nefiresc al firii ocrotit de farmecul nopţii ce-n sine-nchide somnul crinilor profund   e semnul că din rai străbat glasuri de parfum  furat povestea [...]

când vom ajunge la copaci să vezi, atunci, minunea! o rază fură startul lungind umbra bătrânului arţar prin tremurul ei, acum, o frunză în tăcerea mea zărind furtună. mă prinde-n braţe umbra [...]