Mia Popa

15.07.2018

Acasă

Undeva, Se scindează dreptatea lor… A fi absent, Poate nepăsător. Rămâne la latitudinea Creatorului Inima să dicteze rațiunii iubind, Dreptatea să se sfâșie cerând un dram de atenție. [...]
03.07.2018

Geană de tăceri

Mi-ai spus iar povestea cu floarea crescută în ploaie. Ea nu se îndoaie precum salcia la margine de ape. Poate eu plâng… îngândurare de cocor. Când tu ești prea departe, zăpezile sunt [...]
21.05.2018

Între ploi

Mi-am amintit că te știu dintr-un vis suprapunere de copilărie cu o adolescență flămândă de fluturi și zbor. Răsăritul mă prinde pe geana chipului tău… Argintiu e zborul fluturelui oprit [...]
11.05.2018

Dimineață-n doi

N-a trecut nicio zi Fără să mă gândesc Că poate am greșit Și nu te mai iubesc Atât cât te iubeam În primăverile aduse de ghioceii gândului Și de toporașii catifelați Ca degetele tale. Alerg să [...]
01.05.2018

Cafeaua dimineților

Dimineața aduc cafeaua în vid. După ochii tăi nu mai e nimic. Ciudat mă privește un ochi de aragaz obosit. Tu și cafeaua pe irisul dimineților de primăvară ploioasă. Aștept și-acum să te îndrepți [...]
12.04.2018

Dor și vină

În fiecare dimineață amețesc și chipul de pe retina cafelei din zori rimează cu fereastra deschisă fără tine, cu picăturile de ploaie ce mă țin agățată de vis… Sunt departe și primul [...]
02.04.2018

Zăpezile cuvântului tău

Știu că zăpezile cuvântului tău sunt albe ca tăcerile mieilor sacrificați , iluzie a primăverii din noi. Mai știu uimitor, că imnul iubirii se înalță din fapte. E drept, Tu m-ai învățat să nu [...]
18.03.2018

Indigo

N-am știut, cum se zbat aripile păsărilor pierdute pe mare. Eu, cea care până ieri nu am privit în ochii tăi, Izbutisem să cred că orice fereastră spre lume se deschide. Important e să vrei. [...]
13.03.2018

Indigo

N-am știut, cum se zbat aripile păsărilor pierdute pe mare. Eu, cea care până ieri nu am privit în ochii tăi, Izbutisem să cred că orice fereastră spre lume se deschide. Important e să vrei. [...]
01.03.2018

Ipoteză

Probabil există un popor care nu se teme de carul  răsturnat nici de proștii sub clar de lună. Ipotetic respirăm același cer dar eu mângâi ochii dimineții tale răsturnate în albastrul de Voroneț [...]