Cristina Crețu

07.01.2018

Omul fără nume

Omul se întorsese din război cu un chip acru, acră îi era şi umbra, era schimbat, lumea nu i se mai părea la fel şi acum venea de la cârciumă şi mergea pe drum cu un aer de om nemulţumit. Arar [...]
31.12.2017

Un loc de casă

Când ajunsese Marin la poarta fetei lui, era în murgul serii. Înadins venise în acel timp al zilei, doar-doar o rămâne peste noapte la cuscri. O întrebase într-o zi: – Măi, Lino, măi, fată, [...]
24.12.2017

Un fir nevăzut

Odată, am vizitat o fabrică de lângă Shanghai. La intrare, scria mare pe un dreptunghi metalic, fixat în iarbă, printre flori: “Our client is our God”. Ohoho, mi-am zis, nici chiar așa. [...]
10.04.2017

Lacrimă săpată în marmură

În urma noastră rămân cuvinte. Ce se poate scrie pe o cruce? Un nume, două date, un vers sau o floare, semne ale trecerii noastre vremelnice pe pământ. Spre neuitare. Mergând în Cimitirul Tudor [...]
01.02.2017

Păsări flamingo

Doamna Munteanu, deşi avea o vârstă înaintată, avea încă părul negru şi des, pieptănat pe spate. În zilele friguroase purta un turban galben, dintr-un fular vechi, împletit cu ochiuri subţiri. [...]
19.01.2017

Noapte de iarnă

Zac ramuri îmbrăcate în zăpadă, Mirese îngheţate-n voaluri sparte, Gerul mai taie o felie-n noapte, Trec corbii negri şi porniţi pe sfadă.   Cuminţi, aşteaptă-ntr-o încleştare mută, Şi ninge [...]
30.12.2016

Cătălina, fir de iarbă

Mă cheamă Cătălina. După neam, suntem ţigani ursari. Am inimă de iarbă şi vânt, iar în sânge îmi curge un blestem tăcut, ca un şarpe trimis. Pesemne, viaţa m-a lepădat pe drumuri, dar în aceste [...]
17.12.2016

Leana

– Şi cum mai te cheamă, mamă? – Geta, spun eu, apăsat, ştiind dinainte ce are să-mi zică. – Aha, ca pe iapa lui nea Ilie Lulea! Dau să mă încrunt, dar muşchii feţei nu mă ajută. [...]
21.11.2016

Vi una estrella

Vi una estrella que cayó Desde la cortina de la noche Con alas de fuego, trató de volar flotando, Intrreumpiendo su caida , A continuación cayó, quien sabe, En alguna tumba. No sé por que , me [...]
14.11.2016

În auriul asfinţit

În auriul asfinţit al frunzei Băjenia începe să rodească Şi toamna rece ca sărutul Iudei Va face aripile morţii iar să crească. Voi aştepta din nou, amar, ca vântul, c-un Recviem, să-i cearnă [...]