Cristina Crețu

Omul se întorsese din război cu un chip acru, acră îi era şi umbra, era schimbat, lumea nu i se mai părea la fel şi acum venea de la cârciumă şi mergea pe drum cu un aer de om nemulţumit. Arar [...]

Când ajunsese Marin la poarta fetei lui, era în murgul serii. Înadins venise în acel timp al zilei, doar-doar o rămâne peste noapte la cuscri. O întrebase într-o zi: – Măi, Lino, măi, fată, [...]

Odată, am vizitat o fabrică de lângă Shanghai. La intrare, scria mare pe un dreptunghi metalic, fixat în iarbă, printre flori: “Our client is our God”. Ohoho, mi-am zis, nici chiar așa. [...]

În urma noastră rămân cuvinte. Ce se poate scrie pe o cruce? Un nume, două date, un vers sau o floare, semne ale trecerii noastre vremelnice pe pământ. Spre neuitare. Mergând în Cimitirul Tudor [...]

Doamna Munteanu, deşi avea o vârstă înaintată, avea încă părul negru şi des, pieptănat pe spate. În zilele friguroase purta un turban galben, dintr-un fular vechi, împletit cu ochiuri subţiri. [...]

Zac ramuri îmbrăcate în zăpadă, Mirese îngheţate-n voaluri sparte, Gerul mai taie o felie-n noapte, Trec corbii negri şi porniţi pe sfadă.   Cuminţi, aşteaptă-ntr-o încleştare mută, Şi ninge [...]

Mă cheamă Cătălina. După neam, suntem ţigani ursari. Am inimă de iarbă şi vânt, iar în sânge îmi curge un blestem tăcut, ca un şarpe trimis. Pesemne, viaţa m-a lepădat pe drumuri, dar în aceste [...]

– Şi cum mai te cheamă, mamă? – Geta, spun eu, apăsat, ştiind dinainte ce are să-mi zică. – Aha, ca pe iapa lui nea Ilie Lulea! Dau să mă încrunt, dar muşchii feţei nu mă ajută. [...]

Vi una estrella que cayó Desde la cortina de la noche Con alas de fuego, trató de volar flotando, Intrreumpiendo su caida , A continuación cayó, quien sabe, En alguna tumba. No sé por que , me [...]

În auriul asfinţit al frunzei Băjenia începe să rodească Şi toamna rece ca sărutul Iudei Va face aripile morţii iar să crească. Voi aştepta din nou, amar, ca vântul, c-un Recviem, să-i cearnă [...]