CENACLU

ele care și’au dorit aflarea potecilor mele împletite într’o singură uliță s’au cadorisit cu adorabile pedepsiri călcându’și mărunt mândria adorând să’și strige asupunerea, azi ca și ieri, mâine ca și mereu. mirosul lor fin a aflat parfum de peștișori fripți, abia născuți, bine afumați cu licori și alte dansuri kalincakalinci îmbălsămând un stârv de iapă […]

pielea cuvintelor se descuamează ȋn rigolele trecutului nările amurgului respiră violetul sălbatic ȋntr-un etcetera suspendat amniotic aria luminii calculată prin Dumnezeu ȋmi redefinește latura umană undeva ȋn pătratul pereţilor mei albi surghiunul florilor de gheaţă estompează anotimpul lăcrimat de Brumar ȋţi poţi face un selfie cu propriul suflet arată-mi-te Sursa foto: casastiti.ro

Pe umerii gândului Apasă dorul de tine. Mă ademenește Ca Spânul pe Făt Frumos. Inima mea, Prădalnica, Se zbate în golul fântânii. Îi e sete De tine… Ciutura vieții stă agățată De stele, Și mai departe, Până în fundul lumii, Unde stai ascuns. Iubirea mea te înăbușă, Nu-i așa? Sursa foto: webcultura.ro

Un zâmbet printr-o lacrimă ascundem, iar amintirea unei dimineți de-azur își face loc în suflet. Un aer de cristal coboară prin umbre de petale, spre treptele singurătății. Ecouri din adâncuri ne cheamă în jocul tenebrelor spontane. Sursa foto: pinterest.com

iubitul meu, de mine, adesea, părăsit dintr-un motiv abia aflat, abia ştiut de-o vârstă cu firea, vrerea venind înspre tine de-atâtea ori m-am prăbuşit un bleau erou pe cer răstoarnă starea mea de-a fi cu nimicul egală. pe un ecou de bocet până şi în oul furnicii dă liniştea-n sminteală de-ntrebare, de răspuns câmpul duminicii […]

Era obosită și nu își dorea decât să poată închide ochii. De patru ore povestea, cu același lux de amănunte, ce se întâmplase în seara aceea. Polițiștii și procurorul se uitau la ea cu ochii cât cepele, nevenindu-le să creadă că femeiușca asta încă trăia și, mai ales, fusese capabilă de asemenea grozăvie. Nu îi […]

Păşeşti cu toamna la braţ, prin pădurea clipelor, cu tălpile-mi săruţi firul de lumină, ce a plâns în hohote de verde. Îmi legi privirea c-un batic de lacrimi, iar frunzele plâng. Mi-atingi crengile cu degete albastre… Simt că sunt pasăre, ce măsoară cerul cu aripile. E atâta vis, încât îmi cresc aripile cu câţiva centimetri, […]

În dimineața aceea se lumina într-un fel ciudat ca o femeie care se apleacă peste mormântul iubitului și mâna ei peste pământul reavăn trece ca o coadă de cometă Carnea se punea din nou pe oasele zilei și începea să strălucească tiptil ca un copil ieșit din mamă Nu înțelegeam unde sunt, se lumina din […]

Toamna Străbatem iarăşi parcul, la pas, ca mai-nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaşi bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâni. Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins. Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut Ca orbul, ca să cânte, spărturile pe […]

Departe de timp, departe de trup Ascult cum șuieră inima hoinară Pe ulițe troienite de amintiri Cu tot mai ruginite garduri, Păienjenite ferestre, Tot mai diluate chipuri Rătăcite prin suflete captive În gârbovite trupuri… Și plâng! O, inimă, ce viață amară Să tot vezi cum Stea după stea apune, Chiar de nu-i seară Și ulița-i […]