Conflictul inevitabil
După un an de conflicte neîntrerupte în care poziția episcopului creează adesea confuzie, Maica Marie-Anne este pregătită să accepte marea provocare a vieții sale, renunțând la ea însăși pentru ca lucrarea sa să rodească.
În fața numărului mare de plângeri primite atât din partea preotului, cât și din partea fondatoarei, în decursul anului 1853-1854, episcopul Bourget este consternat. Nu și-a imaginat el Saint-Jacques ca o oază de pace pentru surorile Sfintei Anna, după anii încărcați de nesiguranță din Vaudreuil? Și cu toate astea, sărăcia locașului nu se compara cu conflictul care amenința comunitatea și chiar existența acesteia.
În august 1854, venise timpul ca episcopul Bourget să ofere o soluție acestei probleme spinoase. Climatul este tensionat. Pe 18 august, episcopul trimite Maicii Marie-Anne o scrisoare care cuprinde 4 paragrafe, două dintre ele conținând recomandările obișnuite pentru alegeri.
Iată cel de-al treilea paragraf: „În privința dumneavoastră, Maică, veți demisiona din proprie voință și veți aduce la cunoștință Surorilor că ati primit încuviințarea de a nu mai accepta poziția de Maică Superioară dacă se propune alegerea dumneavoastră.”
A doua zi dimineața, spre primele ore, Maica Marie-Anne convoacă surorile și le comunică ordinul primit, demisionând în prezența lor. Consternare generală! Lacrimi curgeau pe obrajii surorilor, spun cronicile vremii.
În primele ore ale zilei de 20 august, răspunsul fondatoarei adresat episcopului Bourget pleacă spre Montreal. „Iată-mă eliberată de această greutate de pe umerii mei, aceea de Maică Superioară, compătimesc deja pe cea care mă va urma și care va purta pe umeri această responsabilitate. După ce am purtat pe umerii mei timp de 4 ani această responsabilitate, sunt conștientă de greutatea acesteia. Slavă Domnului, vă sunt recunoscătoare pentru această somație de nu o mai accepta pe viitor. Am urmat cu devotament sfatul dumneavoastră, după ce am citit cu atenție constituția privind alegerile, am demisionat și le-am adus la cunoștință autorizația pe care Înălțimea Dvs mi-ați oferit-o în ce privește acest subiect.” Acum e nevoie de alegerea unei noi Superioare.
Pe 30 august, Episcopul Bourget este prezent la Saint-Jacques pentru a prezida alegerile. Intenționa să procedeze conform constituției pentru ca alegerea să fie realizată prin vot, însă un prim contact cu surorile l-a făcut să realizeze starea de tensiune și de agitație din comunitate. Se hotărăște astfel că este mai prudent să își exerseze autoritatea. Ar fi înțelept să numească pe cineva din afara conflictului. În felul acesta candidata sprijinită de părintele Maréchal era exclusă.
Episcopul Bourget a decis în favoarea Maicii Superioare de la Vaudreuil, Marie-Angèle, nativă din Vaudreuil. În compania părintelui Paré și Maréchal, Episcopul îi cere Surorii să îngenuncheze și o numește Maică Superioară până la alegerile viitoare. Uimirea tuturor era copleșitoare.
Care va fi acum soarta Maicii Marie-Anne? Părintele Maréchal ar fi încercat trimiterea ei la Vaudreuil. Episcopul ar fi fost de acord la început dar apoi s-a răzgândit și a decis numirea fondatoarei pe postul de Superioară locală la Sainte-Geneviève. Astfel, era complet exclusă participarea ei la hotărârile ce priveau comunitatea pe care o fondase.
Surorile sunt nevoite, împotriva voinței lor, să renunțe la recunoșterea ca superioară a fondatoarei comunității lor. Inevitabil însă, există tensiuni și agitație în mijlocul acestei comunități. În aceste împrejurări se credea că nimic nu poate aduce pacea înapoi, decât plecarea Maicii Marie-Anne de la Saint-Jacques. Din păcate, în seara alegerilor, Fondatoarea se îmbolnăvește grav și ajunge curând la infirmerie.
O corespondență intensă a avut loc între rectoratul Saint-Jacques și Episcopia din Montreal. Din aceste scrisori, zece o acuzau pe Maica Marie-Anne și cinci îi luau apărarea. Părintele Maréchal împreună cu surorile care se aflau sub influența acestuia insistau asupra plecării fondatoarei din comunitate. Însăși noua Maica Superioară Marie-Angèle îi scrie episcopului cerând lămuriri. Ei i s-a reproșat simpatia față de fondatoare.
„Excelență, doresc din tot sufletul să aflu adevărul, dacă Maica Marie-Anne este atât de vinovată precum o facem noi. În ceea ce mă privește, mă doare să văd starea în care se află. În fiecare zi îi oferim noi prilejuri de suferință. Eu, personal, nu îi reproșez nimic, mi-a oferit mereu sfaturi bune în ce-l privește pe părintele Marechal, în ce privește respectul și încrederea pe care trebuie să i-o acordăm, și mi-a spus să-i urmăm sfaturile cu devotament.”
Fondatoarea se află la un pas de a trece dincolo ,însă voia lui Dumnezeu este alta. Pe 23 septembrie, noua Maica Superioară îl informează pe episcopul Bourget că furtuna a trecut, iar fondatoarea, deși slăbită și nu încă în afara oricărui pericol, a urmat sfatul părintelui Paré, cerând iertare tuturor surorilor pentru exemplul nepotrivit pe care l-a oferit cu privire la părintele Maréchal.
În acest timp, aflăm din corespondența părintelui Maréchal adresată episcopului Bourget că fondatoarea încearcă prin orice mijloace să evite plecarea sa din comunitate. În urma plecării episcopului la Roma, într-o vizită, părintele Maréchal reușește să îl convingă pe cel care îi ține locul episcopului Bourget de prefăcătoria fondatoarei. Astfel, printr-o scrisoare scurtă, Maica Marie-Anne este convocată la Montréal.
Fondatoarei i se aduce la cunoștință convocarea doar seara, cu câteva ore înaintea plecării. Noua Maică Superioară Marie-Angèle o însoțește o bucată de drum, iar apoi, la îmbarcarea pe vas, o încredințează căpitanului. Urcând pe fluviul Saint Laurent, așa cum a venit cu puțin timp în urmă cu 27 de surori la Saint-Jacques, Maica Marie-Anne a avut timp să își aducă aminte cuvintele premonitorii ale părintelui Archambault: „Vrei să fondezi o comunitate religioasă, așteaptă-te să suferi precum Fecioara Maria pe cruce.” Spera să găsească pacea la Saint-Jacques, a găsit încercări, suferință și, în cele din urmă, exilul.
Pe 2 noiembrie, ziua în care o primește la Montréal pe Maica Marie-Anne, episcopul Laroque trimite o scrisoare adresată Maicii Superioare Marie-Angèle, anunțând că fondatoarea a ajuns în siguranță la Montréal, având nevoie de o schimbare de aer, ca urmare a trimis-o direct la Sainte Geneviève. A adăugat totodată, surprins parcă după tot ceea ce i se spusese cu privire la fondatoare, că Maica Marie-Anne pare să se supună cu bunăvoință, iar promisiunile făcute îl fac să spere că prin voința lui Dumnezeu, încercările prin care a trecut comunitatea vor lua sfârșit.
În acel timp, Maica Marie-Anne se îndrepta spre Sainte Geneviève, noua ei casă, întorcând pagina celei mai dureroase perioade din viața ei, dar nu și ultima.
____
Diana Serena BUNEA este corespondentă a revistei „Literatura de azi” în Canada
Prima și a doua parte a acestui articol pot fi citite aici și aici