Odilia Roşianu 
Romanul e specia literară cea mai ospitalieră, căci îl primește înlăuntrul său pe autor fără prejudecăți, fără prezumții ce stânjenesc și îi îngăduie excepționale libertăți.
(Gabriel Chifu)
Pentru cititorii obișnuiți, ca mine și ca mulți alții, proza reprezintă, fără îndoială, o atracție irezistibilă. Mai mult, chiar dacă poposim adeseori asupra prozei scurte, romanul este „hrana” noastră de zi cu zi. Și lumina cotidiană, în același timp.
De aceea, merită consemnat evenimentul organizat de Uniunea Scriitorilor din România, pe 5-6 octombrie 2018, la Alba Iulia, anume „Colocviul Național de Proză”, ediția a XI-a, unde au participat scriitori, critici literari, profesori, elevi și studenți.
Ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri și, prin urmare, inclusiv această întâlnire i-a fost dedicată. Chiar dacă, după cum spunea Nicolae Manolescu, acum suntem într-un moment al dez-unirii. „Romanul românesc modern – poate fi considerat roman al Centenarului, dar nu imediat după 1.12.1918”. Pentru că „literatura are hachițele ei – nu se schimbă când se schimbă societatea sau politica sau regimul politic. Eu zic că din fericire… Literatura are, în general, o inerție mai mare.”
În acest cadru, o serie dintre participanți a susținut prezentări substanțiale, iar interesul celor de față s-a simțit în fiecare clipă a celor două zile.
Dintre acestea, revista „Literatura de azi” aduce în atenție alocuțiunile susținute de Irina Petraș – Proza unui veac. Exercițiu de admirație; Adrian Lesenciuc – Romanul românesc al ultimului secol: traiect, combustie, cronotop; Gabriel Chifu – Romanul poliedric, scriitura palimpsest; și Daniel Cristea-Enache – A treia lectură. Fiecare dintre ele înseamnă o privire atentă și ascuțită asupra romanului din ultima sută de ani, în general, precum și subtilități ale unor priviri profesioniste.
Lectură plăcută!
