LITERATURĂ

Razele Luminii, Cunoştinţei şi Puterii

— Numai că şi aici e nevoie de o introducere, altminteri nu se poate, vreau să zic de o introducere literară! – adăugă Ivan râzând. Ca să vezi – eu şi literat! Acţiunea se petrece în secolul al [...]

O toamnă va veni

Amurg de toamnă Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-atâta jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă. O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se [...]

Sub un cer de o tinerețe albastră

Din poalele de brad, turlele acestei mănăstiri mi-au răsărit scânteietoare și m-au robit cu un dor adânc și neînțeles. […] Am fost acolo în trăsură; nu eu singur, dar nici doi, ci cu un al [...]

De ce poartă omul pedeapsa atâtor dorinţi de care nu are vină?

Cu privire la muzică, ştii ce-mi vine în minte? Fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui. Aşa, de pildă, unii au o vioară… alţii un pian discordat… alţii o [...]

Da’ cine-i ăsta, bre?

La o masă din fund, Ion Gorun juca şah cu George Coşbuc, iar Caragiale chibiţa. Pe canapea, lângă Gorun, era un volum nou de poezii, cu foile netăiate, adus de Nerva Hodoş, care se aşezase şi el [...]

Ce rost are să te amăgeşti pe tine însuţi?

Mărturisesc că-mi era neplăcut; deşi hotărâsem că am să joc, nu intenţionam deloc s-o încep pentru alţii. Asta mă deruta chiar şi am intrat în sălile de joc cu un sentiment de ciudă nespusă. De [...]

Aş putea oare duce în altă lume ceea ce am uitat să visez?

Nu ne îngăduie zeii mai mult decât viaţa. Să refuzăm, aşadar, tot ceea ce ne ridică Spre irespirabile culmi, Veşnice şi lipsite de flori. Să ne mulţumim doar cu ştiinţa de a accepta, Şi, câtă [...]

„A cunoscut pe Caragiale, vor răspunde cu toții.”

La Seghedin, în închisoarea unde ispășeam o pedeapsă ungurească, acolo l-am văzut ultima oară. I s-a părut că, între zidurile reci ale unei singurătăți nedorite, trebuie să-mi trimită cât mai [...]

Pe cine căutați, sub biata-mi piele?

Raportul Călăul își face raportul: Da, am avut lipsuri, evident! Deși de vină a fost numai mortul. Ar fi putut, oricum, lucra și el (călăul) Mai conștient, mai conștiincios, Încă se mai delirează [...]

Nicăieri nu se mai ucide pentru poezie…

Totul ne împingea spre sinucidere: singurătatea, izolarea, timpul, care, atunci, lucra împotriva noastră. Singurătatea nu însemna că ne lipseau prietenii și amicii – am avut întotdeauna din [...]