Literatura de aziLiteratura de azi
13.12.2015

Caragiale – (un pic) altfel

„Sunt oameni cari gândesc că a vorbi cu bun simț și cu pricepere despre lucruri umile, bunăoară despre cestiuni de viață practică, este o înjosire a spiritului omenesc, și că, din contră, pentru spiritul omenesc este o onoare a debita prostii despre cestiuni înalte.

Eu gândesc altfel, adică tocmai dimpotrivă.

Eu, care am fost și birtaș la gara din Buzău, pricep, de exemplu, că cestiunea hranei de toate zilele, mai cu seamă pentru un om cu copii, este o cestiune vrednică de toată atenția, și că societatea noastră românească suferă în privința aceasta de multe neajunsuri. Vroi dar să spun ce gândesc despre bucătărie și bucătărese.

Un sec crede că m-am înjosit cu asta. De ce? Pentru că nu m-apuc să desbat ca dânsul, fără să le pricep de loc, asupra cestiunilor de înaltă cultură, pentru cari știu bine că aș avea, ca și el, mai puțină competență decât un bou bătrân pentru alergările Jockey-Clubului.

Nu. Ocupe-se dumnealui de cestiunile înalte, eu voi să desbat asupra întrebării: este sau nu bucătăreasa mea, a dumitale, a noastră a tuturor, vrednică de misiunea ei?

Dintru-nceput trebue să spun, cu părere de rău, nu! nu e vrednică.

*

Dumnezeu să mă ferească de șovinism și de brașovinism!

Dacă șovinismul este caricatura patriotismului, brașovinismul este caricatura românismului.

Când ar fi să dau vreo povață unui tânăr român, iată pe care i-aș da-o:

„Tinere, să-ți fie patria scumpă și sfântă ca și mama ta! S-o iubești și s-o respectezi din adâncul sufletului tău! De dragostea și de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă și paradă. Ba, ai dreptul și datoria să urăști, să lovești, să sfărâmi pe acei frați ai tăi ticăloși, cari, în loc s-o iubească și s-o respecteze ca pe o mamă cuminte, onestă și severă, o curtează, o măgulesc și o exaltează ca pe o bătrână cochetă, nebună, bună de tocat!”

Atât despre patrie — și sper că-n tot ce am scris nu se va găsi despre frumoasa și generoasa mamă vreo altă tiradă.”

(În Universul, 24 Septembrie 1899, fragmente din Notițe critice)

***

Cu gândul la Oracolele adolescenței, am descoperit un chestionar intitulat „Plebiscitul presei” și inițiat de Societatea Presei la care răspundea Caragiale în 1892:

„Care sunt calitățile favorite ale unor femei? Adesea… defectele aceleia pe care o iubeşti…

În ce epocă v-ar plăcea să trăiţi? Pentru trecut, în nici una; pentru viitor, într-una cât s-ar putea mai îndepărtată.

Ce defecte aţi scuza mai uşor? Acelea pe care le am şi eu.

Ce iubiţi mai mult? Călătoria cu tovarăşi deştepţi şi veseli.

Ce misiune susţineţi că e mai bună? Aceea care durează mai mult timp şi e plătită cu o bună diurnă.

De ce vă e frică? De proştii răi!

Care vă este actorul favorit sau actriţa favorită? Toţi îmi sunt prieteni… Actriţa preferată? Bine, domnilor, se fac asemenea întrebări unui om însurat?

Care vă este floarea favorită? Oricare, numai să nu fie retorică!

Care vă este ştiinţa şi arta favorită? Tocmai acelea pe care nu le cunosc deloc: matematicile şi muzica!

Care vă este mâncarea preferată? Ce-o fi, afară de cele care nu-mi plac!

Care este vinul favorit? Toate… care sunt bine născute şi bine crescute.”

640px-ILCaragialeSignature

(selecție de Odilia Roșianu)

Sursa foto: clubuldepresatransatlantic.files.wordpress.com