La o masă de lemn și ea tânără,

Mi se pare că într-o vinere

Înspre luni,

Mă gândeam că sunt pe pământ

Și mă mai gândeam că nu sunt

Și mi s-a făcut gândul cuvânt

Și am plâns ca o ploaie mărunt.

Beau dintr-un pahar sărbătorește,

Până Calea Lactee mi se pare

Informația genetică în care

Pământește,

Lumina se naște și trăiește

Și moare.

Și eu vin de deasupra apei, vin de departe,

Vin de deasupra mea ca un duh

Și stau deasupra mea în văzduh

Contemplându-mă,

Cum stau la masa de lemn

Cu propria moarte

Și beau din pahar cerul

Și să bea și ea,

O îndemn.

Deasupra apei, la marginea lumii,

Pe niște scânduri de lemn tânăr,

La o masă tânără de lemn tânăr

Și în paharul meu se oglindesc stelele

Și mă țin cu moartea de după umăr,

Beat de puterea misterioasă a depărtării.

Ridic paharul și beau și mă ridic

Fără să mă ridic de la masă

Și stau deasupra mea contemplându-mă…

Mi se pare că într-o vinere

Înspre luni.

Foto: Andi Spot

Post-ul Înspre luni apare prima dată în Literatura de azi.

Fluturele a intrat prin fereastră,

Tocmai când încercam să adorm

Vâslind obosit printre

Dureri.

De obicei,

Fluturele venea să mă vadă

Și se uita la mine de afară.

Nu mă întreba nimic

Și nu-i răspundeam.

În seara aceasta

Fluturele a trecut prin fereastră,

Prin sticla geamului bătând din aripi

Grav,

Fără să spargă sticla

Și m-a privit în ochi.

După aceea fluturele

Și-a continuat zborul,

Bătând din aripi

Prin lemnul mesei

Și prin tot aerul respirat de mine

Și a îngenunchiat în cele din urmă

Pe tavan.

 Foto: Andi Spot

Post-ul Fluturele apare prima dată în Literatura de azi.

Nu știu

Ce am

Eu, cu mine,

De nu mă las

În pace.

Luna

Satelitul natural al pământului

Este ochiul meu drept,

Pe care i l-am scos de sub arcadă gândului

Meu înțelept.

Cu el văd pământul

Și înțeleg perfect mișcarea,

Pe care o trimit cu gândul

În toată depărtarea,

Luminând

Până dincolo de moarte,

Împingându-l

Și scriind

Albastru

Ca un astru,

O carte

Despre moarte

Foto: Andi Spot

Post-ul Poem apare prima dată în Literatura de azi.

Mă ia de subțiori pasărea

Rea

Și mă face demâncare,

Zburându-mă în gheare,

Către cuibul ei din zare.

Mă vor mânca puii păsării rele,

Nevinovați și neștiind că mă mănâncă.

Se vor bucura sub stele

În cuibul lor mușcat de stâncă.

Și eu de bucurie am să mă desfac

În vorbe, ca un cântec,

Să le fiu pe plac

În pântec.

Și să se înfioare

De cântarea mea,

Câd vor învăța să zboare,

Puii de pasăre rea.

Foto: Andi Spot

Post-ul Ca un cântec apare prima dată în Literatura de azi.

Cu privire de înger și mângâiere de drac

Și nu-mi spui nimic și mă împingi în hăurile

Infinite ale lumii unui tic-tac.

Ceasul nu mă lasă să dorm și nu mă lasă

Nici măcar să visez, deși viitorul visat

Este o lume netrăită și mult mai frumoasă,

Care mă așteaptă cu adevărat,

Chiar dacă dincolo de vise, pe mal,

Mă așteaptă tot el… timpul convins

Că mă iubește, plângând infernal

Și pleacă mereu, dinadins.

Foto: Andi Spot

Post-ul Timpul tace când trece apare prima dată în Literatura de azi.

Înfipt în creierul meu,

Un parazit care se hrănește

Cu mare parte din ceea ce ar fi trebuit

Să asimilez.

Are rădăcini care mi-au perforat

Plămânii și ficatul

Și ramurile lui ajung dincolo de Steaua Polară.

Înflorește în cosmos

Universal și frumos

Și este fecundat de toate întrebările

Și îi cade sămânța să încolțească,

Pe toate cărările

De sub fruntea mea pământească.

Foto: Andi Spot

Post-ul Gândul apare prima dată în Literatura de azi.