Marin Dumitrescu
Treci pe lângă mine, mutule și răule
Cu privire de înger și mângâiere de drac
Și nu-mi spui nimic și mă împingi în hăurile
Infinite ale lumii unui tic-tac.
Ceasul nu mă lasă să dorm și nu mă lasă
Nici măcar să visez, deși viitorul visat
Este o lume netrăită și mult mai frumoasă,
Care mă așteaptă cu adevărat,
Chiar dacă dincolo de vise, pe mal,
Mă așteaptă tot el… timpul convins
Că mă iubește, plângând infernal
Și pleacă mereu, dinadins.
Foto: Andi Spot
