Leonard Oprea

Împărtășită cu pîinea și vinul iubirii întru neclintită Credință, dragostea dintre un bărbat și o femeie înalță Catedrala de Lumină nepieritor țesută cu divine acorduri de Bach, Mozart și [...]

Și tu și eu și alții destui, zilnic ațipim sau chiar adormim de-a binelea în Ghetsimani-ul vieții domestice. Atunci, măcar de am avea acest alt vis: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” (Marcu [...]

… Iisus este revelată cînd om murind pe cruce El Dumnezeu se roagă lui Dumnezeu: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!” „… din nori de brumar un fulger taie bradul… țipă [...]

Sunt dimineți la sfîrșit de octombrie cînd prin fereastra măruntei odăi văd cum în ploaia rară mesteacănul sărută bradul săgetînd norii cenușii îl mîngîie cu frunze de aur apoi cheamă pe Mozart [...]

… sunt din nou în camera de primire, unde m-am trezit lungit pe cimentul verde-cenușiu, mlaștina aburita de inserare… De data asta mă aflu în fața unui ecran alb, portabil, agățat pe perete, [...]

… m-am trezit…. și mi-e teamă să deschid ochii, dar simt că mă aflu în alt spațiu, alt miros plutește în aer, un miros de rânced, de pivniță…; orice ar fi, trebuie să deschid ochii… privesc în [...]

Lumina neoanelor pâlpâie încăperea  și  peste aparatul de fotografiat fixat pe un trepied, ațintind cu lentila sa oarbă cafetiera mizerabilă; peste canistra albastră, transparentă, cu apa [...]

Era zi frumoasă de octombrie – suflet necăjit luminat de o veste neașteptat de bună. În fața ferestrei larg deschisă, după ce inspirase și expirase adînc de 4 ori, Maria se rugase [...]

„… mii și mii – evantaie de aur minuscule zac în parc… covor peste covor le-a așternut copacul vieții arborele… … lui Dumnezeu ce de nu știu cînd mă așteptă aici [...]

Infinit și etern, omniprezent și omnipotent, Dumnezeu nu este solidar decît cu Sine-Însuși. Sic transit gloria mundi. „… soare rubiniu… galben vîrtej de frunze… vrăbii bîrfesc – [...]