De-a lungul istoriei, ca și în acest timp prezent, neamul românesc a manifestat constant dorința asimptotică spre autarhie.
În mod excepțional este autarhic intelectualul român. Cu precădere artistul român.
Principiul său vital – autosuficiența.
Mai ales azi, într-atît de narcisistă încît cu ușurință poate fi numită cancerul mioritic carpato-dunărean.
Artistul român nu are nevoie azi – în secolul 21 – de circumscriere în patrimoniul pantheonic universal. Îi este de ajuns ograda sa, unde tronează grămada de gunoi național.
Da, îi este absolut suficient să ajungă pe vîrful bont al grămezii și de acolo – după ce
scormonește harnic și ciugulește cu entuziasm – să cotcodăcească trîmbițînd asurzitor:
Ecce Homo Român !…
Dumnezeu nu are loc în acest triumf.
„… cerul gri jilav –
moina peste parc pustiu…
december gol – sterp…”
(din Metafizica Simplității lui Theophil Magus – Ed.Eikon, 2021)
***
RESPIRAȚIA
Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, „Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație /aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.
(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)
(http://christian-articole.blogspot.ro/2016/07/theophil-magus.html)