Ion Țoanță
06.11.2017
Topește amarul din sufletul meu
Astăzi am plâns cu lacrimi de Brumar. Am călcat peste frunzele dudului căzute la „datoria” față de toamna sosită din calendare uitate în timp. Dudul mă privea semeț, cu aceeași promisiune făcută [...]
30.10.2017
Dimineața unui anotimp pierdut
M-am trezit la ora când visele se luptau cu zorii zilei de piatră. Păsările invocau anotimpul de vată de zahăr și ciripeau refrene de pierzanie. Mă luptasem cu inorogii și aspidele în orizontul [...]
23.10.2017
Efemeridă
A răsărit o zambilă și a crezut că va crește până la cer dar timpul nemilos a ucis-o, ierburile s-au îmbătat cu parfumul morții și violetul s-a contopit cu legenda. (Din volumul [...]
16.10.2017
Satin și tăciune
Amurgul toarce liniștit peste ținuturile de mucava pictate prin ordonanțe de urgență într-un miez de noapte lugubru, copilele neamului își scot textilele parfumate cu soia din cufere cu [...]
09.10.2017
Nopți
Mă bate un vânt hipnotic la ora când soarele s-a-mbrăcat în doliu, muzica ruinelor sparge timpanul clopotului răgușit de dureri ancestrale, dronele împrăștie semințe de apocalipsă [...]
02.10.2017
Amintirea unei veri
Mă îmbrăcam în culori demodate și tu-mi ofereai zbor de pescăruși, mă acopeream cu lacrima mării și tu-mi încălzeai picătura din suflet, mă răstigneam într-o răsuflare de fulger și [...]
25.09.2017
Viața
O linie trasă aleatoriu și cu un unghi drept fac o casă, fac un sistem, și la un semn totul se prăbușește, altă linie trasă și cu un alt unghi drept peste care turnăm un sentiment, fac un [...]
18.09.2017
Matinal
Tristă-i trezirea matinală din visul care mă ucide cu colți de rechin! încercasem să-ți desenez cercei din pulpa răsăritului dar mi-ai trimis o șoaptă cu răceala zenitului, ce limpede-i [...]
11.09.2017
Alfa autumnal
Zbor de egretă deasupra oglinzii lacustre în pagina cărții de geografie ruptă din anotimpuri, contemplu norii și-mi fac baie în lacrima lor matinală, la orizont cască soarele, se [...]
04.09.2017
Versul amorului fără frontiere
Vino pe plaja ochiului profund în dimineți zorite din macerarea eului anost, adu cu tine sacrul și profanul din fuga trenului care nu oprește în gări fără nume, e vremea apusului din noi, [...]
