Daniel Cristea-Enache
30.09.2018
Ce-i de făcut dacă și dintr-un drac de copil iese pînă la urmă un ins moralizator?
E greșit să amestecăm judecățile și evaluările din prezent cu cele din trecut, mai ales atunci cînd între prezent și trecut sînt ani buni. Astăzi, faptul că acea casă cu o curte mare din fața [...]
26.09.2018
Comandant cu șnur galben
Tocilarele din clasa noastră pîrau – și noi le suspectam că mai puneau și de la ele. E motivul pentru care la alegeri eram eu mereu votat comandant de detașament: un electorat fidel de [...]
23.09.2018
„Pe Enache îl chinuie talentul…”
Dacă de citit, citeam de pe la cinci-șase ani, „scriitor” am devenit la o Olimpiadă de Română, faza pe sector. Învățasem și știam pe dinafară celebrele „comentarii literare” din epocă, dar am [...]
19.09.2018
Mofturos la literatură
Ce-i trebuie unui băiat de 10 ani pentru a fi fericit? Nu-mi puneam problema așa. Eram fericit. Îmi era de ajuns camera mea, cu un pat, o masă, un dulap. De cînd veneam de la școală, pe la prînz, [...]
16.09.2018
Un drac intrat la apă și transformat în înger
Între moartea Mamei, în 1981, și moartea lui Tata, în 1987, au fost șase ani fără cîteva luni; pentru mine, intervalul dintre clasa a II-a și a VII-a, deci trei ani din ciclul primar și trei din [...]
12.09.2018
Înțelesesem că va muri curînd
Moartea a redevenit concretă cu puțin timp înainte să fac 40 de ani. Cu cît ești mai matur, cu atît înțelegi mai mult; și cu cît înțelegi mai mult, cu atît suferi mai mult. Iată un raport [...]
10.09.2018
O sută de ani de proză
Dacă 1918 este un reper important în istoriografia noastră, același an, din punctul de vedere al prozei autohtone, nu spune mare lucru. Autorii din genul epic și titlurile lor menționate în [...]
09.09.2018
Și atunci am înțeles
Clipa în care am aflat că Mama a murit a fost nu tristă, pentru mine, ci absurdă. Era vara lui 1981 și tocmai încheiasem clasa I. Am fost duși, eu și fratele meu mai mare cu trei ani, undeva, [...]
05.09.2018
Hîrșitul Tigrișor
Casa de la Snagov unde copilăriseră Tata și Nașa, vizavi de biserica satului, era lîngă gardul ce despărțea curtea de curtea vecinilor, numiți de noi, în trei generații, Tanti Ana și Nea Ion. La [...]
02.09.2018
Fugi spre mine, fiindcă eu sînt la tine
Fiindcă niciodată nu mi-a fost frică de nimic (cred că m-am născut fără organul fricii), curînd după ce am învățat să joc table, cîștigam partide în serie. Au rămas legendare meciurile mele de la [...]
