Codruț Radi

29.05.2018

Ruine dimpotriva ploii

Capăt ajuns pribegiei tardiv înţeleasă spărturi de convingeri risipind între sine şi hău alt trecut. Urzeală de umbre zadarnic în preajmă la pândă pustiul din ochi rătăceşte mai repede [...]

19.05.2018

În loc de mântuire

Dezvață gândul să n-ajungă vers ca orice-nchipuire prin demers culorile în ochi cât nu s-au șters, Când lumea se-ntregește prin cuvinte să nu m-alături umbrei ce mă minte pe dinăuntru c-ar [...]

12.05.2018

Începutul de octombrie, controversat meteorologic tot mai puțin, pe măsura apropierii de soroc, avea să se dovedească mai generos decât închipuirea. Gândindu-mă că încalc nevinovat, deci iertat, [...]

26.04.2018

N-am scăpare

Idilic gol vedere ori mai târziul jos ascund pretins că ochiul mi l-am cicatrizat salvând ecouri morții ce ieri părea folos nestins de-așa paloare să dăinuie-n păcat, Pe mijloc precum vale [...]

17.04.2018

Vârtej

Pășesc temător peste rămășițele golașe ale copacilor pentru care neastâmpărul iernii m-a adus înapoi acasă. Zăpada întârziată îmi învrăjbește singurătatea cu schimbări de care altădată nu aș fi [...]

10.04.2018

Împăciuitor

Am început de-acum să scriu poveștile ce n-au scăpare trăindu-le prin fiecare își amintește că e viu, Am început din nou să știu iubirile că n-au iertare oricât le-nghesui prin sertare [...]

28.03.2018

Dincolo de nesfârşit

Veșnicia începe deodată cu poezia? Un început la nesfârșit, pe care îl întreține fiecare prin propria ardere. Gândurile delimitate individual acoperă trăirea, o motivează existențial, dar nu o [...]

21.03.2018

Dintre scoarțe

Ascult până rabd ce-i din nașteri patină – plânsul iarăși dogit printre riduri vinil așternut altei muzici când n-am de ales să-mi fi strâns amintirea-ntr-o strună. Alerg cât sunt [...]

14.03.2018

Cum arde o Perlă!

,,A trăi pentru muzică, a muri pentru muzică” a devenit și a rămas, în memoria unora ca mine, un slogan existențialist al anilor ’70 din secolul trecut, atât ca formulă sine qua non, [...]

07.03.2018

Nopți neterminate

Privirea mi se îngăduie reținut, dureros culorilor deja uscate în josul tabloului pe care nu am curaj să-l recunosc. Trag deoparte faldurile îmbâcsite și zdrențuite ale draperiei dinapoia căreia [...]