Codruț Radi 
Pășesc temător peste rămășițele golașe ale copacilor pentru care neastâmpărul iernii m-a adus înapoi acasă. Zăpada întârziată îmi învrăjbește singurătatea cu schimbări de care altădată nu aș fi avut parte. Constrâns de presentimente rătăcesc printre umbre, frunze deja putrezite, îndepărtându-mă păcatului de rugină dinăuntru. Potecile copilăriei se estompează odată cu întețirea fulgilor, de neoprit în cădere. Iar eu sunt gata să pierd, simultan revenirii, răspunsurile întrezărite echinocțiului vârstei. Ecourile intransparente ale gerului ursit se înăspresc asemenea lui. Veșmântul, o coajă de mesteacăn ce se desprinde de pe scheletul trecutului, nu știu dacă va recupera ceva din furia sevei amenințate. Încet-încet capăt chipul pădurii viselor mele, hotar cu evidențe întrerupte, regăsind ferecată poarta spre culorile din spectrul vremelnic. Mă agăț, în disperarea echilibrului, celuilalt curcubeu de dincolo, cu invocații agresive. Pentru a împărtăși un adăpost metafizic, la poala himerelor, a patimii, îndreptățesc delimitarea impusă între punțile paralele ale ieșirii din vid și eșuării în zădărnicie, barierele greșelilor ce s-au perpetuat năzărind doar haos. Amintiri nerămase imaculate dedesubtul meu, după trecerea prin osânda pribegiei. Aud, sau doar mi se pare, cum se scufundă destinul în veghea din urmă, iar vaietul de furtună al mării albe descrește dimprejur. O iau de la capătul acelorași păreri pe marginea șanțului scobit în ochii obosiți de atâtea irizări decadente, de sclipiri întâmplătoare ale cremenelor înghițite luminii. Cu graba ultimului refugiu, înainte de a încerca zborul restului, mă revărs precum sufletul care nu mai încape în mine . Într-o fântână tot mai puțin adâncă sub malurile surpate, zdrențuite de neîncetarea uitării. Ori apăsarea norilor de un plumburiu eliberat rătăcirilor, neadaptat simultaneității. Îmi revoc astfel trezirea, învăluit unui abandon pelerin sub poduri de fantasme ce se dărâmă și ele, nemailăsând loc altor ierni să se întoarcă fără mine.
(din volumul în pregătire „Jurnal dintre vieţi”)
