Călin Neacșu
09.04.2019
tu și cu mine
ți’am facut mănăstire din rugăciuni irosite cu folos, ți’am făcut drum drept din cărămizile casei mele ruinate, și te’am îndemnat să mergi… mergi deci Nădejde, mergi acum! și dă speranțe [...]
02.04.2019
anotimpului a
avenit, aobosire, aostenire, aminunare, aunde am alergat adesea ancestral, anchilozant androgin, aruncat, adormit, apucat așteptând asosirea alinierii astrelor, aiurind alandala, aiuritoare [...]
26.03.2019
euadam, tueva
(versurile valurilor dezacordate) oglinzile în care m’am privit mi’au arătat mai mereu pe un altcineva ce se sfâșia precum crinolina ta în ecouri de gânduri anodine hăulite de vanitoșii [...]
19.03.2019
frumoasă așa
chiar în capela unde odihneau amintirile îngenuncheate arugăciunea uitării în fața iconostasului pesemnelor ce luceau edulcorate, spre adularea cicatricilor rănilor pironite de amor divin, [...]
12.03.2019
jumătate din nimic
rezemată evlavios – cu onoarea fustelor ridicate în slăvi de mâinile’mi împreunate arugăciune sprijinind ghizdurile unei fântâni pline de ciuturi dar atât de seacă de iubire ca nu cumva să [...]
05.03.2019
postind de mine
seara se ridica navigând vaporoasă pe sub buci fluorescente de licurici sărutând silfide ca să coboare apoi, poate, în brațele în care te învățasem să muști zăbala sărutând mâinile ce’ți sufocau [...]
19.02.2019
Nici măcar adio
Pe acela care scrie poezii, rimate drăgălaș pentru școlărițe cu inimi fragile, dornice de emoții de marțipan și coperți de reviste colorate, eu îți spun: atunci iubește’l cu multele tale inimi. [...]
29.01.2019
în inima mea ușor fanată
ghemuit în tranșeea liniei întâi, mă întrebam dacă să te asalt, – eu, pe tine, să te -, soldat impostor în propria mea viață, în care nu mă întrebase nimeni dacă aveam chef să vin. priveam [...]
22.01.2019
până de mă vei mai găsi
de acolo de unde vin, comandant al legiunii fanfaronilor, începusem să’mi cert vorbele translucide, într’atât mă crezusem iubit de preadulcile pieptoasele creaturi, ce mă navigau mut în oceanul [...]
15.01.2019
în bârlogul lupilor
frângeam zăpada fragedă cu umbletul atât de înlenevit încât dangătul crucilor autrenie, mereu prea devreme pentru sufletul meu ostenit, mi se părea revoltător de sprințar în bezna dimineții. m’ai [...]
