Ana Barton

23.04.2018

Toaleta cu dragoste

E vară şi Marta. Marta conduce liniştită pe nişte drumuri proaste de la mare. S-a trezit de dimineaţă şi-a plecat să vadă nişte locuri despre care a auzit că sunt sălbatice. Şi chiar sunt. A [...]
16.04.2018

Evanghelia după oameni

Fericiți cei peste care istoria nu cade la cutremur, cu toate zidurile ei bătrâne, bine făcute, groase, înmuiate ca biscuiții de vremurile bune și mâncate hulpav de alea rele. Fericiți, căci nu [...]
09.04.2018

Andabela mangalos!

Nu mai ştiu câţi ani aveam, oricum, eram în primii ani de şcoală. Aşadar, la bunici, în vacanţă, aşa cum a fost toată viaţa aia. Cea mai mare şi mai frumoasă din câtă am avut. În sâmbăta [...]
02.04.2018

Vreau haina ta, te vreau pe tine

Iată că sunt aproape 13 ani de atunci. Oamenii ăştia erau prietenii prietenilor, în epoca prefeisbucărească, aia-n care oamenii considerau că-s prieteni numai dacă se cunoşteau de-adevăratelea. [...]
26.03.2018

La început, au fost iubirile, iar treaba asta a complicat tot

E drept, Dumnezeu a făcut întâi cerul și pământul, și pământul era netocmit și gol. Despre întuneric nu mai zic. Și, ca să-l vadă mai bine, în goliciunea lui, Dumnezeu a făcut lumina, pe care, [...]
19.03.2018

Copiii – oamenii noștri mari

Nu-i bun sistemul de învățământ de la noi. Nu ne place nici nouă, părinților sau nepărinților, dar să ne numim adulți, însă mai ales nu le place lor, celor care trec acum prin el. Ei se [...]
12.03.2018

Mărțișoare fără șnur alb-roșu

Doamnelor, luați și de la mine câteva mărțișoare, nu cu șnur alb-roșu, ci cu liniuțe de la capăt: – să nu vă mai întrebe bărbatul „Ce-avem de mâncare?“, de parcă v-ați născut cu responsabilitatea [...]
05.03.2018

Bârna din ochiul meu

Văd, e bine că văd. Observ, e deja un pas peste vedere. Dar ce fac eu cu ce văd și cu ce observ? Am mai multe variante: să-mi placă, să nu-mi placă, să mă emoționeze, să mă scandalizeze, să-mi [...]
26.02.2018

Dragoste

Dragostea se naşte-n inimă şi-şi face casă cu ziduri de apă curată în ochi. Poţi s-o pupi, s-o strângi, s-o mângâi, să-i dai bani şi de mâncare. Dacă-n ochi nu şade, adică de n-o găseşti la ea [...]
19.02.2018

Dragobete vagabond

Sunt viu la miezul nopţii tale, femeie. Dorm a trezvie şi mănânc din palmă firimituri de mană omenească.   Le-ai uitat tu, tu, tu alaltăieri pe marginea mea.   Foto: Costică Acsinte