Alex. Ștefănescu
01.11.2016
Jurnal de traducător
Înainte de a-l cunoaște pe Adrian G. Sahlean (Adrian Săhleanu) l-am cunoscut pe tatăl său, Victor Săhleanu (1924−1997), remarcabil om de știință, originar, ca și mine, din nordul Moldovei. [...]
26.10.2016
„Ai putea să lepezi cârma şi lopeţile să lepezi”
Lui Eminescu îi reușește întotdeauna descrierea peisajului nocturn. Prin mijloace nemaifolosite de alții înaintea lui, ne face să vedem totul, ca și cum am fi acolo, și ne face să-l vedem în [...]
25.10.2016
Istoria ca poveste
Ministru de Externe al României în perioada 5 aprilie 2007 – 15 aprilie 2008, profesor de istorie la Universitatea din Bucureşti (și, în prezent, ambasador al României la UNESCO), prezenţă [...]
19.10.2016
„Singur numai cavalerul suspinând privea balconul”
În Scrisoarea IV, după panoramarea peisajului, aparatul de filmat se oprește asupra „cavalerului” venit la castel să-i facă o serenadă iubitei, sub balconul ei. Este un moment riscant pentru [...]
18.10.2016
O temă nouă în proza noastră
Printre clădirile Bucureștiului, unele prietenos-monumentale, în stil brâncovenesc, altele dezolante ca niște crescătorii de oameni, din timpul comunismului, au apărut după 1989 câteva turnuri de [...]
12.10.2016
„Ce frumos era în crânguri!”
Un poem eminescian a cărui prozodie îl anunță accidental pe George Coșbuc este Freamăt de codru: „Tresărind scânteie lacul/ Şi se leagănă sub soare;/ Eu, privindu-l din pădure,/ Las aleanul să mă [...]
11.10.2016
Poetul îndrăgostit de poezie
Afirmarea lui Mihail Gălăţanu ca poet, cu ani în urmă, a fost un adevărat eveniment, nesărbătorit de autorităţi. Primele versuri i-au apărut pe vremea când era elev, în 1980, fiind remarcat de [...]
05.10.2016
„Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri”
Eminescu a numit cele cinci lungi poeme eseistice ale sale, toate discursive și digresive, Scrisori. Le-a numit însă și Satire (era o modă franțuzească în epocă; Grigore Alexandrescu a rămas în [...]
04.10.2016
Despre copilărie
Andrea Nanu s-a făcut cunoscută în ultimii ani prin romanele sale fastuoase, ultraartistizate, inspirate de succesiunea anotimpurilor: Ziua cea mai albă, Numele ei era uitare și Insula-melc (al [...]
28.09.2016
„Ne spuneam atât de multe/ Făr-a zice un cuvânt”
O poezie simplă, lipsită de metafizică, Pe aceeași ulicioară…, din care cu concursul unui compozitor s-ar putea face un madrigal sau o romanță fără pretenții, ilustrează și ea, în mod [...]
