CENACLU

Personajele: Cofetăreasa, Omul în negru, Lia, Clara, Sonia, Copila, Mioara, Prietena Mioarei, Tânărul, Tânăra, câțiva polițiști, grupul de femei. Actul I Scena I Personajele: Cofetăreasa, Omul în negru, Lia, Clara, Sonia, Copila, Mioara, Prietena Mioarei, Tânărul, Tânăra, câțiva polițiști. Decorul: O cofetărie, câteva mese, scaune și o vitrină cu prăjituri. (La o masă se aflau […]

–  Ce-i, Geo?! Vino să te iau în braţe, baiatul meu pufos şi drag! Nu vrei? Eşti  gelos? Treaba ta, eu vă iubesc pe amândoi. Mă priveşte ţintă şi verdele din ochi se lărgeşte ca o câmpie în mijlocul primăverii. –  Cu-cu! Cu-cu! strigă pasărea scurt şi răsunător ca un orologiu, din vărful nucului din spatele […]

Ca un zeţar, e-nveşmântat copacul, Ce-şi are-un idol, înflorit demult, Coroana teiului, c-un suculent oracol, Vesteşte,-al florilor de tei, tumult. Dă-mi mâna ta, iubite, ca de zahăr, Să ne-amintim, culesul de zeţar Al florilor de tei, în ancestralul cufăr, Şi-ascunse-n umbră, pentru zile mari. Să nu zădărnicim, iubite, timpul, De după pomi, florale nimburi vin, […]

ai uitat cine sunt și de ce-ți las busuioc la poartă mă privești de parcă aș fi ieșit din ocean și l-aș fi întors pe dos plimb o pădure de cactuși sunt mereu înfloriți ce suav te invită la cină așază-te lângă mine mi-ai șoptit (atunci am văzut un trunchi doborât de secetă) parcă te […]

16 august, imediat după Ziua Marinei. Zi de plajă : Una va pătrunde în vraja mării împreună desigur cu Unu. Una este trează încă de la ora şapte. Hotelul Voici, Constanţa. După miezul nopţii, aerul condiţionat s-a retras parcă dincolo de nori… Unu de mână cu Una se strecoară pas cu pas în mare. Zvâcnirile […]

albi, mult prea albi părem mai albi decât ninsoarea se-amestecă, iarăşi, lumina lunii cu dragostea, cu marea   bat gonguri în inimi vestind anotimpul fără frunze tu pari îngerul fugit   cu umbra mâinii întins-a-mbrăţişare acopăr. te cruţ. vreau să nu vezi vai, câmpul! e-un câmp de luptă. se şi moare grabnic, cinic, fără motiv, […]

Orice trezire-nseamnă nopţi diforme când însăşi veghea-i carne tremurândă bătrânii-n cor uitând de chei şi norme că vorba spusă poate fi osândă,     Câte păreri prin ascultări conforme transformă aşteptarea într-o pândă când umbrele îmbracă alte forme ruginelor de castă mai flămândă,     Mocnind mereu durerii ca izbândă.   Din volumul în curs […]

Din cele douăsprezece raze, Hristos mi le-a dat pe toate, la zenit, din cripta Sa pășind, m-a învățat să fiu soare. Corpul străjuit de flori în grădina tinereții era îmbrăcat într-un destin celest. La asfințit, mă dezbrăcam de el, razele se ghemuiau în tăceri apostolicești până la zori și ziua mi se încheia în aburii […]

O piatră a ajuns inima mea… o piatră pe care tu ți-ai zgâriat cu propriile-ți unghii toate nepăsările tale. Le citesc de multe ori și chiar dacă ar veni ziua în care tu te vei întoarce la mine eu voi tăcea nepăsător – uitându-mă mereu la ele citindu-le mereu de pe piatra inimii O piatră […]

Regret și-acum că nu ți-am spus că te iubesc, Cu buzele lipite priveam spre tine, tu iubirea mea Și incercam să nu mă prăbușesc, Uitându-te cumva pe undeva.   Lumini și soare, voci, o melodie a blândului ceresc, O teamă că te pierd și cad într-un necunoscut, Am vrut atunci să-ți spun că te iubesc […]