Emanuela Bușoi
Insule şi mări,
Mări în depărtări,
Marea, animal fabulos cu mii de cute încreţite
Muiate în argint topit,
Necuprinse de terestra privire,
Scaldă case vechi până la temelie roase
De vreme, de noapte sărată, de uitare.
Marea,
Ochi nelimitat ce-n soare leneveşte,
Albastru precum cerul nedespărţit nicicând
De succesive straturi grele de apă,
Poartă bancuri de peşti cercetate cu
Ochi neprietenoşi de pescăruşi, de albatroşi.
Marea,
Cer întors în adâncuri,
Cu sori albaştri sclipind misterios,
Ascunde comori adunate în vreme
De pe multiple corăbii
Eşuate în larg.
Insule în zare,
Insule cu păduri umbroase căţărate pe culmi muntoase,
Insule locuite şi
Altele multe numai numite.
Din insulă porni spre continent corsicanul
Bântuit de visatul imperiu antic,
Pe altă insulă a început neuitarea,
Departe, în ape africane.
De sus, din Caprera, eroul celor două Lumi
Privea visând
Vase plutitoare spre alte zări trecând.
Insule scufundate până la brâu în ape
Spre-ntinse continente aruncă ocheade.
Insule şi mări,
Mări în depărtări.
