Care-i diferenţa între a te ruga în biserică sau în bucătărie?

Pe drum m-a ţinut de umeri altfel decât o făcea înainte şi m-a privit aproape tot timpul cu coada ochilor. Înăuntrul maşinii era o linişte densă prin care treceau sacadat doar zgomotele schimbătorului de viteză, pe care Serghei îl repara săptămânal şi fâşâitul gândurilor noastre care se aşezau încet, la locul lor, ca nişte frunze suflate de vânt. Din cauza traficului am ajuns cu greu în Lianozovo. Mama a rămas lipită de mine chiar şi atunci când maşina a oprit şi bunica a intrat fericită în noua biserică din cartierul nostru de blocuri comuniste. Biserica avea de un timp program prelungit, închizându-se mult după bănci şi magazine. Uneori întrecea şi restaurantele sau cinematografele, încercând să recupereze turma rătăcită de mult în iţele comunismului şi a tot ceea ce-a urmat după el.

– Nu vii şi tu, Serghei?

Unchiul a scos doar un „Ţţ” printre dinţii lipsă. Cu toate că mama era obosită după atâta zbor, babuşca ţinea morţiş să ne oprim doar atât cât să pună o lumânare şi să mulţumească pe fugă tuturor sfinţilor şi Fecioarei Maria că avionul nu căzuse şi că, iată, suntem din nou cu toţii împreună. Atunci când intra în biserică bunica arăta mult mai bătrână. Se încovoia de atâta evlavie. Se schimba toată la faţă de parcă Dumnezeu însuşi ar fi stat ascuns în spatele acelor ziduri pe care nişte oameni simpli şi păcătoşi ca Serghei le ridicaseră doar cu trei ani în urmă, înjurând şi bând vodcă pe schele. Mă săturasem de bodogănelile unchiului Serghei pe care îl speria tot ce era nou, inclusiv bisericile. De la maşinile cu schimbător automat, la renovările din oraş, portarii care apăruseră la intrările în blocuri, ca să nu mai vorbesc de Internet, în care nu credea în ruptul capului. Aşa ceva, după el, nu poate să existe cu adevărat. O minciună sfruntată, o altă momeală pe care ne-o întinde pervers Vestul şi America.

– Uitaţi-vă şi voi cum apar bisericile şi băncile în Moscova. Ca ciupercile după ploaie. Slavă Domnului că bodegile le ţin pasul. Oamenii au înnebunit, femeilor. Vor să facă bani cu o mână şi să se roage cu cealaltă. Nu era mai bine înainte, spuneţi şi voi?

Ca de obicei, nu i-a răspuns nimeni. Unchiul Serghei nu voia, sau mai degrabă nu prea ştia cum să facă bani în noua lume. Mai mult, cred că doar făcea pe dezgustatul. Taxiul lui slinos, pe care-l ocolea cât putea, părea să-l satisfacă şi să-l scârbească în acelaşi timp.

M-am mirat că mama, care era şi ea destul de evlavioasă, n-a intrat în biserică.

-Ce face o biserică să fie un lăcaş mai sfânt decât bucătăria noastră? am întrebat-o odată pe bunica, nu fără o oarecare frică. S-a uitat îngrozită la mine.