Dac-o fi o minciună…

Un loc deosebit în basmul universal îl ocupă formula finală prin care – într-o formă sau alta, direct sau indirect – povestitorul cere să fie răsplătit (R) pentru basmul său. În basmul românesc, „formula-cerere” (R), cu toate că nu e răspândită, este prezentă, îmbrăcând diferite forme.

Uneori, cererea este directă, nu încap echivocuri:

„Apoi I-am lăsat pe dânșii bând și petrecând și-am venit la dumneavoastră, călare pe-o roată și v-am spus-o toată. Plătiți-mi-o” (VASILIU, 32; SBIERA, 161, 177);

„Iar eu, isprăvind povestea,încălecai pe-o șa și vă spusei dv. Așa; încălecai pe-un fus, să fie de minciună cui a spus; încălecai p-o lingură scurtă, să nu mai aștepte nimic de la mine cine-ascultă, iar descălecând de după șa,aștept un bacșiș de la cine mi-o da” (STĂNCESCU, I 61; cf. MIO, Nr. 28-29).

[…]

Elementul R este prezent în basmul multor popoare; într-un basm arab, de pildă, povestitorul își încheie astfel narațiunea: „Dacă basmul v-a plăcut, dați-mi un cozonac rotund” (AKH, IV, 30).

La Movopolțev, renumitul povestitor rus, R face parte dintr-o formulă finală deosebit de expresivă (avem în vedere, în primul rând, rima și ritmul formulei respective):

„Aici basmul s-a sfârșit, vi l-a spus un voinic, iar nouă voinicilor, pentru basmul povestit, dați-ne-un pahar de bere, dați-ne-un pahar de vin” (SADOVNIKOV, 41, 50; cf. MIO, Nr. 69). […]

Nu este exclus ca și formula „Am fost și eu acolo, am băut mied (vin, bere), dar pe mustăți (pe barbă, pe buze) totul curgea, în gură nu nimerea”, cu variantele ei multiple atât în basmul rus, cât și în basmul ucrainean sau bielorus, să fie un ecou îndepărtat al unei „formule-cerere”, în care elementul R era mult mai direct exprimat. Această presupunere ne-a fost sugerată și de faptul că, uneori, formula respectivă este însoțită de R: „Aici basmul s-a gătat, aici povestea s-a terminat, dați-mi ceva de mâncat: am fost și eu la oraș și-am băut mied; gura mi-era strâmbă, ceașca era spartă, în gură nimic nu nimerea” (ONCIUKOV, Nr. 120; cf. MIO, Nr. 73).

Dacă admitem acest lucru, atunci și elementul C, în anumite situații, poate avea sensul amintit. În acest caz, următoarea formulă finală dintr-un basm turkmen poate fi interpretată ca o aluzie la adresa ascultătorilor, cu scopul ca povestitorul să fie răsplătit:

„La ospăț am fost și eu. Mi-au dat un blid de pilaf ți-o ciozvârtă de berbec. Pe drum m-am împiedicat și pilaful s-a vărsat; berbecul mi l-au luat câinii – am rămas cu burta goală!” (SAKALI, 36).

Aceeași remarcă se poate face și în legătură cu unele formule finale românești, unde elementul R lipsește, în schimb, nu este greu de sesizat aluzia pe care-o face povestitorul:

„… iar eu încălecai p-un gâtlej uscat…” (STĂNCESCU, II,162);

„Ce să va mai fi întâmplat după ospăț, asta n-o știu, că am băut prea multă apă la acea petrecere…” (POP-RETEGANUL, III, 81).

După unii folcloriști, aceste formule în care elementul R este prezent într-o formă sau alta, exprimat direct sau indirect, sunt ecouri îndepărtate ale unor „formule-cerere”, prin care ascultătorii erau rugați să recompenseze povestitorul pentru basmul comunicat. Așadar, elementul R ar proveni de la acei povestitori pentru care povestitul era o sursă de câștig. Se știe, de pildă, că la unele popoare au existat și povestitori „profesioniști” care, alături de cântăreții populari, trăiau exclusiv din arta lor. La români, dacă existența unor zicători de cântece bătrânești, mai mult sau mai puțin „profesioniști”, nu poate fi contestată, în schimb nu avem date care să confirme același fenomen și în privința basmului. (…)

Despre faptul că elementul R este numai un ecou îndepărtat al unor „formule-cerere”, pierzându-și funcția inițială, vorbește și următorul fenomen identificat în basmul românesc: de cele mai multe ori, după folosirea elementului R („Plătiți-mi-o!”), urmează replica ascultătorilor:

„Să ți-o răsplătească Dumnezeu, cu bine, cu pace și cu sănătate” (SBIERA,66).

„Bogdaproste, Dumnezeu să ți-o plătească” (VASILIU, 32, 231)

Așadar, caracterul formal al elementului R este, după părerea noastră, evident.

În sfârșit, ținem să notăm un fapt interesant, întâlnit într-un basm catalan: prezența elementului R în formula inițială:

„Dac-o fi o minciună,

Un sac de făină;

Dac-o fi adevărat,

Un sac de grîu aveți de dat.

A fost odată un… ”

(AMADES, 483; cf. MIO, Nr. 13)

(fragmente din „Stereotipia basmului”, Ed. Univers, 1973)

Alte articole semnate de Nicolae Roșianu puteți citi la rubrica STEREOTIPIE ȘI ORIGINALITATE.

(sursa foto: 123rf.com)