Nicolae Roșianu 
Am dat mai sus două exemple de formulă a imposibilului în cântecul liric. În acest gen folcloric (cel puțin în cazul elementului la care ne referim) nu trebuie să mai avem în vedere evoluția (schimbarea) funcției; aici formula vrea să exprime durerea eroului care presimte că nu se va mai întoarce niciodată:
„Voi, surorilor, surioarelor!
Duceți-vă la marea ce albastră
Luați un fir de nisip galben,
Sădiți-l în grădina tăicuțului,
Și când acest fir de nisip va încolți,
Atunci mă voi întoarce!”
Să înlocuim formula imposibilului din acest cântec popular rusesc cu o formulă de același tip, dar dintr-un basm (de pildă, tot din folclorul rus: „când pe deasupra câmpiilor vor zbura potârnichi fripte”). Rezultatul: desființarea cântecului liric. Bineînțeles că interpretul (creatorul) popular nu va face niciodată o astfel de înlocuire, de substituire.
În schimb, gluma (ironia, parodia) din formulele basmului fantastic o reîntâlnim în proverbe: „când o prinde mâța pește și coada ursului o crește”; „când mi-o crește iarbă-n barbă”; „când mi-o crește păr în călcâie (în palmă și-ntre dește”) etc.; o reîntâlnim, de asemenea, în cântecele și strigăturile de nuntă: miresei I se promite că va fi dusă din nou la maică-sa „când o face plopul pere și tânjala vinețele”, „când s-o-ntoarce gârla-ncoace”, „când mi-o cânta știuca-n baltă” etc. În sfârșit, același ton ironic îl găsim în promisiunea flăcăului: el își va face mândra mireasă „când o crește minta-n tindă” și „busuiocul până-n grindă”, „când o face plopul nuci și răchita mere dulci” etc.
Modelul îl întâlnim concretizat și într-un cântec haiducesc slovac: haiducul îi promite iubitei că o va lua de nevastă „când va cânta cocoșul de pe casă”; este vorba de un cocoș metalic, pe care fata îl înlocuiește cu un cocoș adevărat, „desființând” astfel formula imposibilului. (va urma)
