Carmen Firan
De-a lungul vremii, contrar aşteptărilor, este mai mare numărul celor care au migrat, au schimbat ţări şi continente, decât cei care s-au născut și au murit în același loc. Cuceritori, exploratori, aventurieri, migratori, refugiaţi, fugari, exilaţi, emigranţii de orice fel sunt o infuzie de energie învigorând şi îmbogăţind culturile lumii. Ei îşi caută un alt loc sub soare. Sunt uneori primiți cu înțelegere și căldură, alteori cu suspiciune și teamă. Vizitele scurte sunt cele mai plăcute, mi-a spus recent o amică din Croația, referindu-se evident la criza refugiaților care a lovit Europa. Paradoxal, par mai îngrozite țările de tranzit ale fugarilor, decât cele care s-au oferit să-i primească. Cel mai mare val de refugiați de la cel de-al Doilea Război Mondial afectează, se spune tot mai des, viitorul continentului european care va arăta cu totul altfel peste 50 de ani…Lumea nu mai e aceeași, se lamentează conservatorii, valorile tradiționale au fost alterate. Am dărâmat ziduri, am pus jos garduri și am desființat frontiere pentru ca acum se le punem la loc mai rigide ca niciodată, protestează liberalii. Se caută soluții în ceasul al doisprezecelea, deși timpul nu mai poate fi dat înapoi și emigranți legali sau ilegali, refugiați de război sau economic, vor continua să curgă spre Vest pentru a scăpa de bombe ori de sărăcie, de aberații religioase, persecuții și teroare.
Până la găsirea de soluții politice, vă propun una esoterică, un Horoscop al emigranților, de oricând și de oriunde ar fi ei.
Înţelepciunea populară spune “schimbi locul, schimbi norocul”. Odată cu o naştere nouă pe pământul de adopţie, emigrantul va avea, asemeni oricărui nou-născut, şi un horoscop nou. Viaţa lui va lua căi care altfel ar fi rămas nebătute, i se vor deschide uşi care altfel ar fi rămas închise şi îşi va activa capacităţi şi laturi ale personalităţii care ar fi rămas latente. Emigrantul este omul cu două destine: unul la naşterea biologică, în țara natală, altul odată cu a doua sa naştere, în ţara de adopţie.
Dacă astrologia consideră că soarta, evoluţia şi dezvoltarea unui individ depind de poziţia aştrilor şi planetelor în momentul naşterii sale biologice, atunci, extrapolând, putem accepta ideea că destinul emigrantului va fi deopotrivă influenţat de raportul planetelor, lunii şi aştrilor în momentul naşterii sale în ţara de adopţie. Pe această speculaţie se bazează acest horoscop al emigrantului, care combină zodiacul vestic cu cel asiatic, primul considerat la naştere, al doilea pentru anul în care a emigrat. Şi nu întâmplător. Cartea de identitate a emigrantului este dată nu doar de ziua şi luna în care s-a născut, ci şi de locul de unde vine şi de anul în care a emigrat.
Nimeni nu te întreabă când te-ai născut sau câţi ani ai, ar fi nepoliticos şi nepotrivit. În schimb, orice emigrant poate confirma întrebările care i se pun de fiecare dată: “De unde vii?” şi “În ce an ai emigrat?”
În New York, unde trăiesc de aproape 20 de ani, toată lumea pare să fie venită din altă parte. Un coctail de rase, culturi şi etnii bine amestecate, în care diferenţele se estompează sub influenţa unui spaţiu liber şi uniform, primitor şi tolerant, temperat de corectitudini politice care îl fac să pară un paradis clocotitor al exilaţilor de oriunde, o scenă pe care orice emigrant motivat îşi poate juca rolul pentru care e pregătit şi pe care îl ştie cel mai bine.
În ultimii ani, graţie globalizării, frontierelor fluide ale Uniunii Europene, oportunităţilor economice din China, dar și a zonelor de conflict din Orientul Mijlociu, lumea a ajuns un fel de hotel cu uşi batante prin care intră şi ies milioane de emigranţi în căutarea unei sorți mai bune. În ultimele decenii a tot crescut numărul celor care îşi schimbă casa, emigranţi temporari, plecaţi să muncească în altă parte pentru doar câţiva ani, sau alţii stabilindu-se în alt loc pentru tot restul vieţii.
Destinele emigranţilor au trăsături largi comune, legate de capacităţile de adaptare, dileme identitare sau complexe culturale, dar şi mai restrânse, în funcţie de momentul şi motivaţia cu care au emigrat, din raţiuni politice, economice sau familiale… Restrângând cercul şi mai mult, există similitudini, tot în sens general, între emigranţii plecaţi într-un anume moment istoric, în perioade de recesiune şi depresie economică, în timpul războaielor sau, de exemplu, între cei din Estul Europei plecaţi înainte de căderea sistemului comunist şi cei în anii de după…
Nu există ani buni sau răi de a emigra, dar putem vorbi totuşi de conjuncturi favorabile sau de momente nefaste, după cum putem vorbi de şansa şi realizarea unora în exil, sau de eşecul şi traumele altora.
Horoscopul emigrantului se bazează pe numeroase observaţii şi interacţionări directe cu emigranţi din multe culturi, cercetări atente ale celor două zodiace, vestic şi asiatic, bazate pe comparaţii, diferenţe, confruntăti, similitudini şi compatibilităţi, capabile să producă o citire intuitivă, speculativă, uneori ludică, alteori anecdotică, a psihologiei emigrantului scindată între cele două naşteri ale sale, cea biologică, în ţara natală, şi cea simbolică, în spaţiul de adopţie. Poate suscita curiozitate pentru orice cititor, emigrant sau nu, dezrădăcinat temporar sau pentru tot restul vieţii, ori pentru cel cochetând doar cu ideea emigraţiei. Dacă intră în joc, cititorul ar putea descoperi, cu amuzament, potriviri, adevăruri, sau coincidenţe surprinzătoare legate de propria sa aventură existenţială. Reală sau posibilă.
În fond, suntem cu toţii nişte potenţiali emigranţi. Cine nu a visat măcar o dată să-şi schimbe viaţa, să rupă cu ordinea existentă şi să înceapă altceva, altundeva?! Unii nu au plecat sau nu pleacă din teamă, alţii din inerţie, unii din sentimentalism, alţii din convingeri, dar cât ar fi de mulţumiţi şi de împliniţi în spaţiul natal, cine nu s-a gândit măcar o dată că soarta lui ar fi putut fi alta (mai bună sau mai rea) dacă s-ar fi născut sau ar fi trăit în altă parte?
Nu de puţine ori aud în jur ”Dacă aş fi avut puterea să plec…”, ori „Dacă aş fi avut înţelepciunea să rămân…” Nu există nici lumi perfecte, nici ţări ideale. Emigraţia mai poate fi şi doar o ideea care ne bântuie pentru a ne oferi o salvare, o soluţie când ni se pare că uşile şi ferestrele se închid şi ne trezim blocaţi ori neputincioşi, prinşi la mijloc, fără scăpare. Prin ea avem, teoretic, oricând o carte în mânecă, putem încerca altceva, altundeva. Nu trebuie să-ţi îndeplineşti neapărat un vis, e suficient să poţi visa. După cum nu trebuie să pleci neapărat, e de ajuns să ştii că poţi pleca. Restul e drum.
