Odilia Roşianu
Stătea la masă, în fața mea… Eram la o aniversare, iar sărbătoritul, cel care aranjase repartizarea invitaților, considerase că familia noastră se potrivea cu cea a lui Marin Moraru.
Până în acea duminică îl văzusem doar pe scenă. De fapt, cu câteva zile în urmă, chiar, îl aplaudasem la Național pentru rolul lui Take, în piesa „Take, Ianke și Cadîr”, unde jucase alături de Radu Beligan și Gheorghe Dinică. Și iată că se afla, în carne și oase, la doar câțiva centimetri de mine. Politicos, rezervat, un pic încurcat. Cu ochi calzi ce te priveau atent și curios. Povestea calm și înțelept, cu umor subtil și multă căldură. Și, în același timp, părea interesat de orice detaliu al vieții tuturor. După câteva minute, aveam senzația că îl cunosc din copilărie, că fusese dintotdeauna apropiat de părinții mei. În același timp, însă, mi-era greu să-l asociez cu acel Marin Moraru, marele actor de teatru și film…
Cel care-l juca pe Cadîr, Gheorghe Dinică, s-a stins în 2009. Radu Beligan a plecat dintre noi cu doar o lună în urmă, pe 22 iulie. Iar azi, de ziua lui Toma Caragiu, a dispărut de pe pământ și Marin Moraru.
În 2002, în timpul directoratului lui Dinu Săraru și la inițiativa acestuia, Marin Moraru, alături de alți mari artiști, a devenit „societar de onoare al Teatrului Național din București”. Pentru cât de mult ne-a luminat sufletul prin fiecare rol interpretat îl putem numi, cred, „societar de onoare al inimilor noastre”.
Să se odihnească în pace!
Credit foto cover: Cristina Nichitus Roncea (sursa foto: nichitus.ro)
