Odilia Roşianu 
Între directorul și redactorul șef de la Literatura de azi nu se schimbă prea multe vorbe. Propozițiile, fie ele simple sau dezvoltate, rareori se transformă în fraze. Întrebările, de o parte și de cealaltă, sunt scurte și la obiect, iar răspunsurile – monosilabice. Nu există ședințe de redacție, parlamentări inutile, iar eventualele aprecieri reciproce vin rar. Nu prea știm dacă există gusturi asemănătoare sau nu și cred că, de fapt, nici nu prea contează asta. Avem, însă, un scop comun care ne face să lucrăm cot la cot și, de foarte multe ori, să gândim la fel. Iar acesta poartă un nume: Literatura de azi.
Când am primit ieri mesajul care a devenit titlul acestui text, deja mă gândeam să împărtășesc cititorilor bucuria aniversării, chiar dacă multe dintre ideile și simțirile mele sunt asemănătoare celor exprimate anul trecut.
Ce ar trebui spus după acești patru ani? Că Literatura de azi nu înseamnă nici directorul ei, nici redactorul șef, nici echipa redacțională, de fapt. Cred că, fără să fim modești, se poate afirma că este un fenomen în sine datorat faptului că mulți oameni aveau nevoie de așa ceva. Este o punte între cei care scriu, pictează, joacă pe scenă șamd și cei care se bucură de creațiile acestora; este o alternativă la stresul de zi cu zi, la absurditățile vieții politice sau la prostul gust din televiziuni și tabloide.
Așa cum deja se știe, „Literatura de azi” a fost titlul unei emisiuni transmise de TVR Cultural, a cărei gazdă era criticul Daniel Cristea-Enache; emisiunea a dispărut în vara lui 2012, odată cu desființarea postului menționat. În mai 2013 se lansa cartea cu același nume care cuprindea „dialoguri pe net” realizate de același DCE cu scriitori români. După care, la începutul lunii lui Cuptor, sfidând superstiția că se afla în plină zodie a Racului și că ar aduce ghinion, pe o rețea de socializare la care nimeni nu se gândea că ar putea deveni un loc ideal pentru cultură, autorul cărții de mai sus a înființat pagina de Facebook „Literatura de azi”, botezând-o, poate puțin nostalgic, cu acel nume pierdut.
De atunci, nu cred că a existat vreo zi de vacanță adevărată. Mulți, foarte mulți oameni s-au implicat în proiectul născut. Fie că au scris articole ori le-au corectat, au ales fotografii sau scrieri ale autorilor cunoscuți, au postat pe site, pe paginile de Facebook sau pe conturile personale, au gândit texte și imagini de promovare, absolut toți – colaboratori, colegi, trendsetteri, parteneri – au avut o contribuție esențială la dezvoltarea platformei „Literatura de azi”.
În grupul așa-zis redacțional existent, la cinci luni după ce apăruse pagina de Facebook, într-o zi pe care n-o s-o uit niciodată – 8 decembrie 2013 – am serbat 10000 de fani. Am stat cu toții comentând pe grup, nerăbdători, numărând fiecare like ce sosea și ne apropia de această cifră incredibilă în acel moment. Toți ne simțeam ca la un Revelion – inclusiv numărătoarea pe care o făceam pe rând ne dădea acest sentiment. Acum, la patru ani de la înființare, aceeași pagină de Facebook are 235000, o cifră rotundă pe care am împlinit-o chiar ieri. Și da, uitându-mă în urmă, totul pare un vis. Când discutam la începuturi despre 100000 de fani, zâmbeam în sinea mea, gândindu-mă că voi fi la pensie atunci, eventual. Visul însă s-a transformat în realitatea de azi. Și în cea de mâine sau de poimâine. Pentru că, așa cum am spus, la Literatura de azi nu există vacanță. Deja a doua zi după felicitări, 235000 de fani nu mai înseamnă chiar așa de mult – ne gândim la 250000, la 300000, la 1.000.000… Iar astea nu sunt niște cifre – sunt oameni care citesc, pe care îi interesează cultura, care doresc să-i facă și pe cei din jurul lor să fie atrași de această lume oarecum paralelă cu societatea în care trăim.
Întâmplarea face ca eu să scriu aceste impresii, dar semnatarul putea fi oricare dintre cei implicați. Oameni cu serviciu, cu familie, cu griji și probleme care, într-un fel sau altul, rup din timpul lor pentru a se dedica măcar un pic fenomenului Literatura de azi. Datorită lor am ajuns noi aici. Cu toții. Datorită lor și a cititoarelor & cititorilor Literaturii de azi vom merge mai departe. Poate s-a născut în zodia Racului, poate a avut momente când a mers înapoi, dar cu aceeași perseverență și încăpățânare, caracteristice acestei zodii, Literatura de azi își (va) atinge toate scopurile propuse.
„Șefa, pe 1 iulie 2013 am creat pagina Lda. Poate scrii un articol – patru ani cu Literatura de azi.”*
Am scris, domnule director. Sper că e bine, chiar dacă e mai sentimental… 🙂
*Îmi doresc să fiu iertată pentru că am făcut public un fragment dintr-un mesaj privat.
