Literatura de azi
De Ziua Națională, puteți citi gânduri și urări transmise de echipa Literatura de azi.
Ioana Dana Oniciuc, coordonator echipă Facebook Literatura de azi:
Iată că avem prilejul să aducem un laudatio țărișoarei noastre. Dacă nu în zi aniversară, atunci când? Remarcile despre România venite din rândul locuitorilor ei nu sunt prea frumoase. Ori se dorește a o părăsi, ori se vorbește despre aceia care nu-i fac cinste, ori se lipesc de ea tot soiul de adjective nu prea plăcute auzului.
România este țara mea! A mea, a părinților, a copiilor, a bunicilor mei!
Sună a limbă de lemn, însă, oricât de mult mi-aș dori să cunosc lumea și s-o văd, nu pot uita unde-mi sunt rădăcinile.
Revenind la România și aniversarea ei, am considerat că e de datoria mea să nu o las să treacă neobservată. Fiecăruia ne place să auzim ceva dezmierdări. Ei, țărișoarei, nu i-o fi plăcând, nu și-o fi dorind?!
Tihnă să aveți și… gânduri bune despre România!
*
Claudia Lăsculescu, echipa Facebook Literatura de azi:
Cu acordurile lui Ciprian Porumbescu în timpane, cu inima plină de Mihai Eminescu mă plimb pe malul tău frumos, Dunărea mea dragă şi cenuşiu-albastră.
1 Decembrie. Una din zilele în care îmi amintesc bine cine sunt şi de unde vin… De aici, din colțişorul de lume adorabil în care trăiesc, din Severinul meu de poveste, îmbrățişez (aşa cum numai noi românii putem a o face) cu DOR, fiecare om, fiecare piatră, fiecare copac, fiecare casă, fiecare cuvânt, fiecare scoică a Mării noastre Negre din România – cea care nu-i doar o țară…, e acasă! Şi e casa mea şi-o iubesc, oricum e ea acum!
*
Daniel Samuel Petrilă, redactor revista Literatura de azi
Sunt un rrom patriot, iar patria mea este România. Nu am luptat vreodată pe un front pentru a o câștiga, ci lupt pentru a o face (și) mai frumoasă. 1 Decembrie e un prilej de celebrare a victoriilor mele în fața prejudecăților. Schimbăm împreună România prin atitudinea noastră față de semenii noștri – fie ei și diferiți ca identitate etnică, socială, religioasă, sexuală.
*
Luminița Mirela Mănescu, membră în echipa Facebook Literatura de azi:
Gândul la România este – vorba Poetului – ca o duminică. Alături de mama și tata, de sora și de toți cei dragi mie plecați acum, fiecare la treburile sale. Ei știu – iar eu le sunt recunoscătoare! Râdem și plângem, înțelegându-ne pentru că simțim la fel, românește. Iată de ce, mi-e bine sau rău, pot să spun: „La mulți ani, România mea!”
*
Maria Morariu, redactor revista Literatura de azi:
Patriotismul, care pentru mine este similar cu iubirea de ţară şi de semeni, trebuie să însemne, în mod simultan: cunoaşterea trecutului, implicarea în prezent şi pregătirea viitorului acestei naţiuni care ne adună pe toţi sub numele de români. La mulţi ani, România!
*
Teodorina Bușilă, membră a echipei Facebook Literatura de azi, a hotărât să-l lase pe Vasile Voiculescu să vorbească în locul ei:
„Cunosc de mult o blândă ţară veche:
Se-nvecina cu basmul şi balada
Avea mai gingaş sufletul ca nada
Iar inima mai pură ca zăpada.
Şi milostivă fără de pereche.
Ca să-ţi încerce multa-ţi bunătate
O, ţara mea mâncată de jivine,
Pe drumurile-ţi albe-n triste sate,
Cu traista sa de cerşetor în spate,
Azi iar colindă Dumnezeu prin tine.”
*
Andra Tischer, secretar general de redacție al revistei Literatura de azi:
Sentimentul patriei face parte din atavisme, cu el te naști pentru a ființa… intrat prin genealogie în structura noastră sufletească, el se permanentizează prin spirit – iubirea de țară aparține acelor trăiri profunde, autentice, care nu pot fi nici disimulate, nici pervertite. Patria încetează a mai fi un cuvânt atunci când, încercând să-i pronunți numele, se face nectar pe buzele tale și dor în suflet, care ține loc de silabe…
E parte din făptura ta interioară așa cum e dragostea pentru părinți și pentru natura care te învață să prețuiești ceea ce e frumos cu adevărat și durabil prin esența dumnezeiască. Așa cum e spiritul blând al moșilor noștri și lumina candelei care le pune aură deasupra capului, să ne aducă la vremuri de restriște pe drumul bun al cumințeniei. Și versul cel de jale al doinei, care-și plânge vremea dusă pe cea cale neîntoarsă, freamăt și taină a nemuririi, mereu visată, niciodată atinsă. E bucuria clipei de a fi sămânță acum și plantă magică de leac pentru ai tăi în albă zi de sărbătoare, când coboară pe pământul nins arhanghelii, să aducă dar de stea sub cerul curcubeu.
*
A fi român – Daniel Cristea-Enache, directorul revistei Literatura de azi
Patriotism bun. Patriotism rău – Odilia Roșianu, redactor șef al revistei Literatura de azi
