Odilia Roşianu
Aveam vreo 9 ani, făceam balet (în cadru organizat) și am primit de la mama o carte intitulată „Mica balerină”*. Ulterior, am aflat că îmi fusese dăruită pentru ca să mă conving cât e de greu și, în special, pentru a înțelege că nu voi fi lăsată niciodată să fac asta. Ceea ce a constituit, de altfel, singura interdicție din viața mea.
Am citit-o în câteva ore, după care m-am reapucat imediat de ea. Și tot așa, de vreo câteva ori, în următoarele zile de vacanță.
În fiecare an, se întâmpla același lucru. Dacă mi se părea că am uitat chiar și cel mai mic detaliu, necesitatea de a o reciti devenea acută. M-a amuzat faptul că pe un site era încadrată la „cărți pentru preșcolari”, iar eu o avusesem în „lista de lecturi” până târziu, spre 14 ani. Și chiar după aceea, când mă opream s-o mai răsfoiesc.
(sursa foto: okazii.ro)
Cartea reprezintă singurul meu contact așa-zis fizic cu „mica balerină” Galina Ulanova (8.01.1910 – 21.03.1998). Nu puteam găsi o altă introducere personală pentru cea care a însemnat enorm în arta baletului clasic și contemporan a secolului XX. Grație, sensibilitate, dramatism, emoție, finețe, lirism, puritate a tehnicii – sunt doar câteva dintre atributele dansului ei.
Născută la Sankt Petersburg într-o familie de balerini, se pare că soarta îi era, într-un fel, pecetluită. A protestat când mama ei încerca să-i dea lecții de balet, i-a comunicat că nu are de gând niciodată să danseze, dar revoltele ei nu au avut vreun succes. Înscrisă la Școala de Balet pe când avea (și ea) 9 ani, a debutat în rolul unui băiețaș, îmbrăcată într-un „pantof de lemn”.
Apoi a început să-i placă. A muncit enorm și talentul, remarcat foarte rapid, i-a adus recompensele dorite și meritate.
Nu cred că există vreun iubitor de artă, în general, și de balet, în mod special, care să nu fi auzit măcar de Galina Ulanova. Din fericire, datorită youtube.com și a înregistrărilor existente, chiar și cei mai tineri pot descoperi imponderabilitatea aproape unică a acestei dansatoare. A fost recunoscută pe tot globul, a dansat pe marile scene ale lumii, a impresionat de-a lungul și de-a latul planetei, indiferent ce interpreta sau alături de care partener se afla în fața publicului.
(sursa foto: beautifulrus.com)
Părea de-a dreptul incredibil să întruchipeze rolul Julietei (din „Romeo și Julieta” de Serghei Prokofiev) când acesta i s-a propus, exact în pragul retragerii ei din activitate. Și totuși, a reușit să dea viață perfect credibil eroinei adolescente, iradiind candoare, dragoste pură, nerăbdarea de a fi cu cel iubit, vrăjind publicul de-atunci într-un mod în care nu se credea că ar mai fi posibil. Din fericire, filmul întregului spectacol, cu scene în care uiți definitiv vârsta protagonistei, s-a păstrat, spre bucuria celor care am iubit-o, dar și a generațiilor următoare.
Orice alt detaliu despre Galina Ulanova se poate afla de pe internet. Unde a dansat, care au fost performanțele atinse, cum a trecut prin cei 88 de ani trăiți în majoritate sub lumina reflectoarelor. Eu am vrut să vă spun doar despre ce a însemnat pentru mine Galina, „mica balerină”. Și să vă invit să vă opriți respirația câteva minute pentru a o admira în „Moartea lebedei”, dans creat pe muzica mai mult decât copleșitoare a lui Camille Saint-Saëns. În această înregistrare care datează din 1956, Galina avea 46 de ani.
Vizionare tandră!
*„Mica balerină” de M. Sizova, Editura Tineretului, 1961, traducere de Nadia și Horia Lovinescu; ilustrații de A. Ermolaev
