Așa cum am spus în prezentarea acestui concurs, vom difuza toate poveștile inspirate de fotografiile surprinse de Dana Ștefănescu și scrise de copii.
Azi, „Fata vrăjită de dans”, premiul pentru înțelegerea tristeții.*
***
A fost odată, demult, într-o țară de nu se știe unde, o fată care era pasionată de dans.
Dansa zi și noapte. Făcea acest lucru pentru că îi plăcea mult, dar și pentru că – așa – își câștiga traiul.
Fata aceasta avea o putere magică: când atingea mâinile celor din jur, îi vrăjea, făcându-i să danseze pentru ea. În plus, dansând, oamenii deveneau din ce în ce mai fericiți.
La un moment dat, fata vrăjită de dans și-a făcut o trupă de o sută de oameni asemenea ei. Împreună, dansatorii au colindat toată lumea, bucurându-i pe cei din jur și fascinându-i. Odată cu dansul, pofta de viață se răspândea în jur.
Fata și oamenii ei au devenit cunoscuți nu doar pe întreaga planetă, ci și în întreg universul.
Dar într-o zi, când nimeni nu se aștepta, fata s-a îmbolnăvit și nu a mai putut să danseze. Încet-încet, și-a pierdut puterile. Încet-încet și vraja care îi stăpânea pe dansatorii ei s-a spulberat. Aceștia au uitat să danseze. La fel și ceilalți oameni, care îi văzuseră pe dansatori măcar o dată.
O tristețe adâncă a cuprins întreaga lume.
Poate că, în zilele noastre, fata vrăjită de dans mai trăiește.
Oare o va mai vedea cineva – vreodată – dansând?
Autoare: Ada Hârza & Miruna Moisa, Clasa a II-a „Principele Mircea”, Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”
Foto: Dana Ștefănescu