Ecouri & argumente

În fiecare miercuri, în paginile revistei Literatura de azi găzduiește o rubrică dedicată folclorului – STEREOTIPIE ȘI ORIGINALITATE. În urma inițiativei lui Daniel Cristea-Enache, aceasta este constituită din scrierile prof. univ. Nicolae Roșianu (10.04.1935 – 31.03.2012), folclorist apreciat în lumea oamenilor de specialitate, dar și în cea literară, pentru profunzimea studiilor efectuate în domeniu, claritatea explicațiilor și stilul scriitoricesc de expunere a ideilor.

***

Îți mulțumesc pentru Stereotipia basmului (știu că nu se mai poartă mulțumirile, dar eu sunt de modă veche). Te felicit! Am citit-o cu interes. Văd că-l citezi și pe […]. Dumneata nu știi că a produs doar niște articolașe pe care le dă drept „cărți”? Păcat că nu l-ai cunoscut pe Caraman! Impostorii l-au împiedicat să vină la putere (ca și pe Manolescu să fie profesor).

Iorgu IORDAN

*

Lectura cărții lui Nicolae Roșianu, Stereotipia basmului, este interesantă nu numai pentru folcloristică, ci și pentru lingvistică. Astfel, ni se oferă argumente pentru a susține că și limba literaturii populare e tot literară, chiar când e nescrisă, căci comportă un aspect mai îngrijit decât al conversației. Apoi, trebuie să deducem că limba noastră literară nu numai că n-a fost creată abia odată cu organizarea statului român unitar, cum susțin unii colegi, și nu e legată nici de apariția primelor tipărituri, cum se afirmă de obicei. Originea ei trebuie căutată în basmele și versurile care au circulat de când lumea sub formă nescrisă.

Al. GRAUR

*

Nicolae Roșianu continuă tradiția cercetărilor comparative inaugurate de Hasdeu, Veselovski, Iațimirski ș.a. Demersul său se caracterizează printr-o scrupuloasă selectare a faptelor de folclor și o argumentare impecabilă […]. Prin cartea sa, Stereotipia basmului, Nicolae Roșianu a devenit un clasic al folcloristicii mondiale.

V.M. GAȚAK (Moscova)

*

Nicolae Roșianu s-a afirmat ca unul dintre cei mai importanți folcloriști ai noștri. Eminent exeget și teoretician al folclorului, poetician al basmului, apreciat și peste hotare, N. Roșianu are o concepție teoretică bine articulată, refuzând simpla descriere pozitivistă a fenomenului; el ne oferă puncte de vedere noi, excelent argumentate, de care cercetările ulterioare trebuie să țină seama.

Cărțile lui Nicolae Roșianu s-au bucurat de bună primire în rândurile specialiștilor și chiar ale criticilor literari. Nimic mai firesc, dată fiind originalitatea concepției sale teoretice, stringența demonstrației, acuitatea analizei. La aceste calități trebuie adăugată și aceea de a scrie bine, de a mânui cu talent o terminologie care altfel ar rămâne aridă. N. Roșianu se implică în textele sale ca un veritabil scriitor.

Mircea MARTIN

*

D-voastră abordați în Stereotipia basmului și în celelalte lucrări care i-au urmat investigarea comparată a unui aspect nodal al folclorului, și anume raportul complex dintre stereotipie și originalitate. O abordați în spirit modern, fără de exagerările modei, cu rezultate noi și esențiale. Știu din experiența mea – pe o scară mult mai redusă decât a D-voastră – cât de complicată și dificilă e o astfel de sinteză.

Ovidiu PAPADIMA

*

Mie, în principiu, nu-mi plac manualele. Nici cursurile. Ele, de fapt, trebuie „învățate”, nu citite cu… plăcere. Cursul de folclor al lui Nicolae Roșianu l-am citit însă cu plăcere. Acum nu am în vedere cantitatea impresionantă de informație. Era firesc la un specialist de talia lui; mi-a plăcut expunerea propriu-zisă, adică stilul. N. Roșianu scrie bine, cu talent. Tot ce scrie el se citește cu plăcere. Încă o remarcă: vastitatea ariei de investigație – în realitate avem de a face nu cu un curs de folclor literar rus, ci cu un veritabil curs de folclor comparat.

Leonida TEODORESCU

*

Roșianu se apropie cu înțelegere și respect de cercetătorii cu care se află în același plan de gândire, simțindu-se întotdeauna încurajat în compania unor autorități în materie, dar, în aceeași măsură, se distanțează cu eleganță și superioară ironie de cercetătorii cu care se află în dezacord în problemele fundamentale ale specialității. În noua sa lucrare, Eseuri despre folclor, Nicolae Roșianu ni se relevă ca un eseist elegant, comprehensiv și subtil, urmărind o problematică vastă și diversă.

Octav PĂUN

*

Monografia lui Nicolae Roșianu se situează printre puținele lucrări de succes care abordează literatura orală pe un larg plan comparativ, incluzând, alături de creația romanică, germanică, orientală etc, și folclorul tuturor popoarelor slave.

P.G. BOGATYREV (Moscova)

*

Folcloristica a devenit, poate, cea mai scientizată dintre cele ce compun studiul sau „știința literaturii”, fapt vizibil în precizia cu care ajunge să-și definească obiectul, metodele, scopurile. La noi, lucrările lui Nicolae Roșianu au avut un rol stimulator, ele fiind totodată grăitoare pentru profilul acestui cercetător original, cu o pregnantă personalitate. Nicolae Roșianu elaborează o teorie proprie asupra literaturii orale, teorie întemeiată pe conceptul de stereotipie-originalitate, menit să sintetizeze toate celelalte ecuații folclorice: universal-național, general-particular, stabil-variabil, colectivitate-individualitate, tradiție-inovație etc.

Marian VASILE

***

Activitatea profesională a prof univ. Nicolae Roșianu este destul de greu de rezumat. Ea cuprinde atât ramura didactică desfășurată la Universitatea București, Facultatea de Limbi și Literaturi străine, dar și pe cea științifică. A început ca asistent universitar (1958), apoi a devenit lector universitar (1968), poziție pe care a fost „ținut”, în ciuda palmaresului științific, până în 1990. În 1991, a fost singurul din toată Universitatea București care a refuzat propunerea rectorului de-atunci, Emil Constantinescu, cea de a „sări” peste titlul de conferențiar universitar direct la profesor. Nu a dorit niciodată să aibă o pată cât de mică în viața lui profesională. Drept care, firește, după ce a ajuns conferențiar universitar (1991), a mai așteptat încă 6 ani, devenind profesor universitar de-abia în 1997.

Cursuri predate: Curs general de folclor literar în perspectivă comparată (creația popoarelor romanice, slave, orientale etc), Curs special de poetică folclorică (frumosul unic în concretizarea lui folclorică).

Publicații: 15 volume, dintre care menționăm selectiv: Stereotipia basmului, Ed. Univers, București, 1973; Tradicionnye formuly skazki, Ed. Nauka, Moscova, 1974; Folclor literar rus, Ed. Universității București, 1979; Eseuri despre folclor, Ed. Univers, București, 1981; Folclor și folcloristică, Ed. Universității București, 1996; Model și variantă, Ed. Universității București, 1997; Poetică folclorică, Ed. Universității București, 1997; volume în colaborare (Școala formală rusă, Ed. Univers, 1984; II linguaggio degli inizi: letteratura, cinema, folklore, Il Segnalibro, Torino, 1988); aprox 200 de studii, articole, sinteze, profiluri literare etc în reviste de specialitate din țară și străinătate.

Problematică abordată: autenticitate folclorică, literatură scrisă – literatură orală, geneza și structura folclorului, informație în folclor etc.

(a consemnat Odilia Roșianu)