Pentru aceasta însă nu e nevoie nici să consultăm ziua sau luna în care ne găsim, nici să urmărim mersul soarelui sau fluctuațiile barometrului. Nu… pentru a ne încredința că am intrat cu adevărat în toamnă, n-avem decât să privim Calea Victoriei.

Pentru schimbarea anotimpurilor, bucureștenii n-au indicator mai precis, mai plăcut și mai puțin costisitor decât această stradă ciudată, care, asemenea unei femei galante, nu se înșală niciodată de toaletă și niciodată nu întârzie de a se înveșmânta la timp în stofele și culorile corespunzătoare capriciilor cerului nostru.

Rândunelele pot pleca, frunzele de nuc se pot scutura în tihnă și bruma se poate așterne cât mai groasă peste vii… Pentru bucureșteni însă, toate aceste simptome nu însemnează câtuși de puțin un început de toamnă.

Cât timp pe Calea Victoriei se vor vedea încă pălării de paie și bluze decoltate, Bucureștii n-au intrat în toamnă.

Și trebuie să mărturisim că cochetele noastre trotteuses (trecătoare cu mers viu) întârzie prin toaletele lor de vară mai totdeauna sosirea acestui visător anotimp, așteptat cu atâta nerăbdare de cântăreți, amanți și poate chiar și de cei ce-și fac bagajele pentru Nisa, Menton sau alte orașe-spitale…

De astă dată însă, Calea Victoriei și-a schimbat pe neașteptate aspectul ei de până mai ieri.

De câteva zile nu mai avem nici cer albastru, nici toalete albe, nici terase de cafenele.

De câteva zile n-avem decât stropi mari de ploaie, ce bat monoton în ferestre și se sparg cu zgomot de trotuare… Ploua că în zilele de toamnă târzie… Și abia am intrat în toamnă…

Teatrele de vară încep să-și amâne reprezentațiile. Grădinile se închid. Cei plecați se reîntorc și-aceeași nesfârșită cursă spre „nu stiu unde” începe de la Palatul Poștei până la Palatul Regal!…

Ion Minulescu, „Bucurestii tinereții mele”

În imagine: „Pe Calea Victorie a vechiului București” de Doru Cristian Deliu (sursa foto: tablouridevis.ro)

Post-ul Toamnă pe Calea Victoriei apare prima dată în Literatura de azi.

Articolul abordează rolul educației multilingve în promovarea dialogului intercultural și în consolidarea relațiilor educaționale și culturale dintre România și Republica Moldova. Limba este prezentată nu doar ca instrument de comunicare, ci și ca expresie a identității, a memoriei colective și a apartenenței culturale. În acest context, educația multilingvă contribuie la însușirea limbii române și la dezvoltarea unei societăți bazate pe incluziune, cooperare și respect reciproc.

Un loc important îl ocupă activitatea Centrului Național de Educație Multilingvă din cadrul Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, precum și promovarea metodologiei CLIL, care integrează învățarea limbii cu predarea conținuturilor disciplinare. Sunt evidențiate inițiativele de formare a cadrelor didactice și parteneriatele instituționale care susțin diversitatea lingvistică și modernizarea practicilor educaționale.

Totodată, articolul evidențiază dimensiunea literară a apropierii dintre cele două spații românești, subliniind importanța colaborării academice și a dialogului intelectual de peste Prut. Activitatea criticului literar Daniel Cristea-Enache în cadrul unor inițiative academice ale Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” ilustrează rolul criticii literare în cunoașterea și valorificarea patrimoniului literar basarabean.

În concluzie, educația multilingvă și colaborarea culturală sunt prezentate ca punți între comunități, generații și spații culturale, contribuind la consolidarea apropierii dintre România și Republica Moldova prin educație, literatură și dialog intercultural.

Cuvinte-cheie: educație multilingvă, dialog intercultural, limba română, metodologia CLIL, patrimoniu literar basarabean, România, Republica Moldova.

Abstract

The article explores the role of multilingual education in promoting intercultural dialogue and strengthening educational and cultural relations between Romania and the Republic of Moldova. Language is presented not merely as a means of communication, but also as an expression of identity, collective memory, and cultural belonging. In this context, multilingual education contributes to the acquisition of the Romanian language and to the development of a society based on inclusion, cooperation, and mutual respect.

An important focus is the activity of the National Center for Multilingual Education within the “Ion Creangă” State Pedagogical University of Chișinău, as well as the promotion of the CLIL methodology, which integrates language learning with the teaching of subject content. The article highlights teacher training initiatives and institutional partnerships that support linguistic diversity and the modernization of educational practices.

Furthermore, the article examines the literary dimension of the rapprochement between the two Romanian-speaking cultural spaces, emphasizing the importance of academic cooperation and intellectual dialogue across the Prut River. The activities of literary critic Daniel Cristea-Enache within academic initiatives organized by the “Ion Creangă” State Pedagogical University illustrate the role of literary criticism in exploring and promoting the literary heritage of Bessarabia.

In conclusion, multilingual education and cultural cooperation are presented as bridges between communities, generations, and cultural spaces, helping to strengthen ties between Romania and the Republic of Moldova through education, literature, and intercultural dialogue.

Keywords: multilingual education, intercultural dialogue, Romanian language, CLIL methodology, Bessarabian literary heritage, Romania, Republic of Moldova.

Este incontestabil faptul că limba nu este doar un instrument al comunicării, ci și un spațiu al memoriei, al identității și al întâlnirii dintre culturi. Prin limbă ne apropiem de istoria comunității din care facem parte, descoperim valorile care ne definesc și învățăm să înțelegem experiențele celorlalți. Într-o lume în care diversitatea lingvistică devine tot mai vizibilă, educația multilingvă nu mai poate fi privită exclusiv ca o direcție a politicilor educaționale, ci și ca o investiție în capacitatea societății de a construi relații bazate pe respect, înțelegere și cooperare.

A cunoaște mai multe limbi înseamnă a dobândi acces la universuri culturale diferite, la alte forme de exprimare și la perspective care ne pot îmbogăți propria viziune asupra lumii. Multilingvismul nu presupune abandonarea limbii materne și nici estomparea identității culturale. Dimpotrivă, atunci când este valorificat printr-o abordare pedagogică echilibrată, el poate deveni un mijloc de consolidare a competențelor de comunicare, de dezvoltare intelectuală și de apropiere între comunități. UNESCO subliniază importanța educației în limbile pe care elevii le înțeleg, evidențiind legătura dintre accesul la învățare, rezultatele educaționale și respectarea diversității lingvistice [1].

Această perspectivă capătă o semnificație aparte în Republica Moldova, un spațiu în care întâlnirea limbilor și a culturilor face parte din realitatea cotidiană. Aici, educația multilingvă trebuie să răspundă unei duble exigențe: să asigure accesul echitabil la cunoaștere și să creeze condiții pentru însușirea limbii române, alături de valorizarea limbilor materne ale comunităților etnolingvistice. Nu este vorba despre o competiție între limbi, ci despre construirea unui cadru educațional în care cunoașterea uneia să nu fie obținută prin negarea celeilalte.

 Dincolo de formulările documentelor europene, această idee are o semnificație profund umană: oamenii se pot înțelege mai bine atunci când au acces la instrumentele lingvistice necesare pentru a comunica și când diferențele nu sunt privite ca obstacole, ci ca oportunități de învățare.

Pentru România și Republica Moldova, această temă deschide și o perspectivă de apropiere culturală. Relația dintre cele două spații nu se construiește numai prin proximitate geografică sau prin instituții comune, ci și prin circulația cărților, a ideilor, a experiențelor pedagogice și a valorilor intelectuale. Limba română reprezintă un reper fundamental al acestui dialog, iar deschiderea către alte limbi și culturi îi poate amplifica rolul de punte între comunități. Într-o asemenea perspectivă, promovarea multilingvismului nu diminuează importanța limbii române, ci creează noi contexte în care aceasta poate fi învățată, utilizată și apreciată.

Lansarea Centrului Național de Educație Multilingvă la Chișinău reprezintă o inițiativă cu miză educațională și culturală. Un reper important pentru dezvoltarea educației multilingve în Republica Moldova îl constituie lansarea acestuia în cadrul Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. La 26 noiembrie 2025, universitatea, în parteneriat cu CMI – Fundația pentru Pace Martti Ahtisaari și cu sprijinul Suediei, a lansat această platformă națională destinată formării cadrelor didactice, cercetării și inovării în domeniul educației multilingve [3].

Importanța unei asemenea inițiative depășește dimensiunea organizatorică a înființării unui centru universitar. Ea ține de recunoașterea unei nevoi reale a sistemului educațional: aceea de a pregăti profesori capabili să lucreze cu elevi proveniți din medii lingvistice diverse, să valorifice resursele limbii materne și să faciliteze învățarea limbii române în contexte educaționale adecvate. Centrul își asumă obiective care vizează formarea profesională, dezvoltarea resurselor metodologice, cercetarea aplicată și promovarea bunelor practici, contribuind astfel la consolidarea capacității instituționale de implementare a educației multilingve [3].

Așadar, valoarea Centrului nu trebuie măsurată doar prin existența sa formală, ci mai ales prin ceea ce poate produce în timp: profesori mai bine pregătiți, metode de predare adaptate realităților lingvistice ale elevilor, resurse didactice relevante și o mai bună colaborare între instituțiile implicate în educație. Într-un domeniu în care rezultatele depind în mare măsură de competențele profesorului și de calitatea interacțiunii din clasă, investiția în formarea cadrelor didactice reprezintă una dintre condițiile esențiale ale progresului.

Un exemplu relevant îl constituie metodologia CLIL – Content and Language Integrated Learning, care presupune învățarea integrată a conținuturilor unei discipline și a unei limbi. Aplicată în mod adecvat, aceasta poate crea contexte autentice de utilizare a limbii, în care discipolul nu învață doar vocabular sau structuri gramaticale, ci folosește limba pentru a explora, a explica, a pune întrebări și a dobândi cunoștințe. În iunie 2026, Centrul a găzduit un program de formare a formatorilor în educație multilingvă și CLIL, organizat în cadrul proiectului „Gagauzia Dialogue”, implementat de CMI cu sprijinul Suediei, în cooperare cu UPSC și Ministerul Educației și Cercetării [4].

Dincolo de activitățile de formare profesională, Centrul Național de Educație Multilingvă își structurează activitatea în jurul unor direcții strategice care vizează dezvoltarea resurselor metodologice, consolidarea competențelor cadrelor didactice, cercetarea aplicată și promovarea cooperării naționale și internaționale. Un rol important îi revine elaborării și diseminării resurselor educaționale, susținerii unei rețele de formatori și experți, precum și facilitării accesului la bune practici în domeniul educației multilingve. Prin intermediul platformei sale digitale, Centrul pune la dispoziția comunității educaționale materiale didactice și resurse specializate, contribuind la profesionalizarea domeniului și la valorificarea diversității lingvistice ca resursă pentru incluziune și dialog intercultural.

Această dimensiune practică este esențială. Educația multilingvă nu se poate limita la enunțarea unor principii generoase; ea trebuie să se regăsească în pregătirea profesorilor, în proiectarea activităților didactice și în experiența concretă a elevilor. În instituțiile de învățământ în care limba română nu este limba de instruire, construirea competențelor lingvistice necesită continuitate, strategii adaptate și un climat educațional care să încurajeze participarea. În același timp, respectarea limbii materne poate contribui la crearea unui sentiment de siguranță și apartenență, favorabil învățării.

Centrul Național de Educație Multilingvă își asumă un rol important în promovarea și dezvoltarea educației multilingve în Republica Moldova, prin susținerea abordărilor pedagogice inovatoare, valorificarea diversității lingvistice și culturale și facilitarea schimbului de experiență între specialiștii din domeniul educației. Prin inițiativele sale, Centrul urmărește să contribuie la consolidarea competențelor profesionale ale cadrelor didactice, la dezvoltarea unor practici educaționale incluzive și la extinderea cooperării dintre instituțiile de învățământ, mediul academic și partenerii educaționali. În această perspectivă, multilingvismul nu este privit doar ca obiectiv al învățării limbilor, ci și ca resursă pentru dialog intercultural, înțelegere reciprocă și apropiere între comunități.

În acest context, contribuția Suediei, prin sprijinul acordat proiectului implementat de CMI în parteneriat cu universitatea, ilustrează importanța cooperării internaționale în dezvoltarea unor inițiative educaționale cu relevanță națională. Parteneriatele de acest tip pot facilita schimbul de experiență, consolidarea competențelor profesionale și dezvoltarea unor mecanisme durabile de colaborare. Valoarea lor se confirmă însă în timp, prin continuitatea activităților, prin rezultatele obținute și prin capacitatea instituțiilor locale de a transforma sprijinul primit în practici educaționale sustenabile.

Din această perspectivă, Centrul Național de Educație Multilingvă poate deveni mai mult decât un spațiu de formare profesională. El poate funcționa ca un loc al întâlnirii dintre cercetare și practică, dintre experiența locală și expertiza internațională, dintre nevoile profesorilor și obiectivele unei educații orientate spre incluziune. Miza sa este, în cele din urmă, aceea de a contribui la formarea unor generații care să își cunoască limba, să respecte limbile celorlalți și să poată participa cu încredere la dialogul cultural european.

Critica literară și dialogul intelectual dincolo de Prut

Apropierea culturală dintre România și Republica Moldova se construiește nu doar prin proiecte educaționale și inițiative instituționale, ci și prin întâlnirea oamenilor care dau viață culturii: scriitori, profesori, cercetători, critici literari și cititori. În acest dialog, universitatea devine un spațiu privilegiat al circulației ideilor, în care literatura își redescoperă vocația de a uni experiențe, generații și sensibilități.

Prezența criticului literar Daniel Cristea-Enache în mediul academic de la Chișinău oferă un exemplu relevant al acestei apropieri intelectuale. Cadru universitar la Facultatea de Litere a Universității din București, acesta a participat la activități academice organizate de Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, susținând, între altele, prelegerea „Scriitori din Basarabia. O perspectivă critică și istoriografică”, în cadrul cursului de Istoria literaturii române [5]. În noiembrie 2023, contribuția sa la viața academică și culturală a universității a fost recunoscută prin acordarea Medaliei onorifice „Ion Creangă” [6].

Un moment deosebit de relevant pentru tema acestui articol îl constituie participarea lui Daniel Cristea-Enache la Conferința Științifică Internațională „Educația multilingvă și interdisciplinară în axiologia postmodernității”, organizată de Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău în decembrie 2025 [8]. Prezența sa în cadrul unei manifestări științifice dedicate educației multilingve evidențiază deschiderea dialogului academic către personalități ale culturii române și relevanța întâlnirii dintre reflecția literară, educație și diversitate culturală.

Dincolo de semnificația acestor momente, întâlnirea dintre critica literară românească și mediul universitar din Republica Moldova vorbește despre continuitatea unui dialog cultural care nu se limitează la proximitatea limbii comune. El presupune schimb de perspective, reevaluarea patrimoniului literar și deschiderea către interpretări capabile să integreze experiențele istorice și culturale ale ambelor maluri ale Prutului.

Critica literară are, în acest context, un rol care depășește comentariul asupra operei. Prin rigoarea lecturii și prin capacitatea de a pune textele în relație cu epoca, istoria și sensibilitatea unei comunități, criticul contribuie la formarea gustului pentru lectură și la dezvoltarea spiritului interpretativ. Atunci când asemenea experiențe ajung în universitate, ele creează oportunități pentru studenți și profesori de a participa la un dialog viu cu literatura română și cu cei care o cercetează.

Este semnificativ, de asemenea, faptul că Daniel Cristea-Enache a participat la evenimente academice ale UPSC dedicate reflecției asupra educației și culturii, inclusiv la colocviul din aprilie 2024 consacrat educației transdisciplinare pentru solidaritate și demnitate [7]. Astfel de întâlniri arată că universitatea poate fi un loc al colaborării dintre domenii și generații, în care literatura, pedagogia și reflecția critică se susțin reciproc.

Într-un articol despre educația multilingvă, această prezență nu este una marginală. Dimpotrivă, ea amintește că apropierea dintre culturi nu se produce numai prin învățarea limbilor, ci și prin ceea ce oamenii aleg să transmită prin ele: opere literare, idei, experiențe și valori. Limba creează posibilitatea dialogului; cultura îi oferă profunzime; iar educația transformă întâlnirea într-o experiență care poate fi continuată de la o generație la alta.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:

1. UNESCO. Languages in Education. Disponibil la: https://www.unesco.org/en/languages-education (accesat la 14.10.2026).
2. COUNCIL OF EUROPE. The Importance of Plurilingual and Intercultural Education for Democratic Culture. Recommendation CM/Rec(2022)1 and Explanatory Memorandum. Strasbourg, 2022. Disponibil la: https://www.coe.int/en/web/education/-/the-importance-of-plurilingual-and-intercultural-education-for-democratic-culture-1 (accesat la 12.10.2026).
3. UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ” DIN CHIȘINĂU. UPSC lansează Centrul Național de Educație Multilingvă pentru promovarea diversității și învățării incluzive în Republica Moldova. 26 noiembrie 2025. pagina CNEM: Centrul Național de Educație Multilingvă – UPSC Disponibil la: https://upsc.md/2025/11/26/upsc-lanseaza-centrul-national-de-educatie-multilingva-pentru-promovarea-diversitatii-si-invatarii-incluzive-in-republica-moldova/
4. UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ” DIN CHIȘINĂU. Constituirea rețelei naționale de formatori CLIL. 27 iunie 2026. Disponibil la: https://upsc.md/2026/06/27/constituirea-retelei-nationale-de-formatori-clil/
5. UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ” DIN CHIȘINĂU. Raport metodic al Catedrei de Limba și literatura română, anul universitar 2022–2023. Disponibil la: https://cllr.upsc.md/wp-content/uploads/2023/12/Raport-metodic-catedra-LLR-22-23-nou.pdf
6. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, „Criticul literar Daniel Cristea-Enache a fost omagiat în cadrul Universității noastre”, 15 noiembrie 2023. Disponibil la: https://upsc.md/2023/11/15/ (accesat la 14.10.2026).
7. UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ” DIN CHIȘINĂU. Un program inovativ de master pentru întreg spațiul românesc. 19 aprilie 2024. Disponibil la: https://upsc.md/2024/04/19/un-program-inovativ-de-master-pentru-intreg-spatiul-romanesc/
8. UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ” DIN CHIȘINĂU. Conferința Științifică Internațională „Educația multilingvă și interdisciplinară în axiologia postmodernității”. 6 decembrie 2025. Disponibil la: https://upsc.md/2025/12/06/conferinta-stiintifica-internationala-educatia-multilingva-si-interdisciplinara-in-axiologia-postmodernitatii/

Svetlana DERMENJI este conf. univ. dr. la Centrul Național de Educație Multilingvă, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău

Post-ul Dincolo de frontierele limbii: educația multilingvă și apropierea culturală dintre România și Republica Moldova apare prima dată în Literatura de azi.

Noi… ce să mai zicem: luni – joi – duminică, luni – joi – duminică, ianuarie, aprilie, octombrie… decembrie. La mulți ani, Adevărat a înviat, Crăciun fericit! Și tot așa. De la anxioasa întrebare „Și la ce liceu dai?” la ireversibilul răspuns „Mai am trei ani până la pensie…”.

„Timpul tace și trece”, spunea învățătoarea mea – prea dură pentru firea mea de atunci –, de la care mi-au rămas câteva vorbe de duh. Aceasta cu timpul, apoi: „Și măgarul a crezut că-i oaie când a fost între oi”. Mai sunt câteva pe care mi le amintesc în momentele în care se potrivesc, cum ar fi: „Nu fuge nimeni după tine” – ca antidot la grabă, acea grabă care duce la greșeală.

Dar oare graba timpului duce la greșeală, sau însuși faptul că trece atât de repede? Cine se grăbește, de fapt: timpul sau noi?

Timpul e doar o convenție, o măsurătoare. Are o parte care se vede și una care nu se vede. Și, culmea, ele se intersectează perfect. Cea care se vede este formată din denumiri de minute, ore, zile, săptămâni, luni și ani. Cealaltă, care nu a fost supusă convențiilor, își lasă urma în părul care albește, în riduri, în oasele care se înmoaie sau se îndoaie și tot așa.

Timpul există și trece. Ce facem însă cu acest timp? Aceasta este întrebarea. Știm să ne bucurăm de el sau doar supraviețuim, constrânși de împrejurări?

                                                                                                12 octombrie 2026

Post-ul Luni – joi – duminică apare prima dată în Literatura de azi.

zburând

pe

jumătate de diavol

șchiop

zâmbiți

să nu vă crească aripi

în

loc

de

sex

(din volumul Hiperbole blitz, Editura AXA, Botoșani, 2005)

Post-ul Pocitania cerului apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul Salut d’amour apare prima dată în Literatura de azi.

„Cred că o carte cu povești atât de frumoase și captivante, incluse de altfel în biografia școlară națională pentru clasele I-VIII, așa cum şi-a închipuit-o Cleopatra Lorinţiu, nu numai că netezeşte dragostea pentru lectură, dar, ca un zidar priceput, înalță pe nesimțite în ființa acelor mici cititori castele în care mai târziu ne vom regăsi sufletul cristalin ca lacrima al copilăriei.“

Tudor Opriş, 1998

Post-ul Cartea săptămânii: Un ghem de vise – Libeluliada apare prima dată în Literatura de azi.

Aș lungi și n-aș prea lungi textul pe tema asta. L-aș lungi și aș lua-o iar de la capăt să explic și să povestesc ce amintiri am – și am câteva –, dar nici n-aș mai vrea să-l lungesc, plasând amintirile în sfera intimă și inhibându-mă în a le dezvolta. Așa cum tot mai dificil îmi este să postez pe Facebook lucruri personale. Nu mă mai trage inima.

Citesc Bântuit de viețile altora, de Valentin Uritescu. Sunt fascinat de talentul scriitoricesc al marelui actor originar din Vinerea-Cugir. O să revin asupra acestei cărți pentru că îmi place prea mult. S-au scurs 10 ani de la publicarea ei și patru de la moartea lui Valentin, dar textele sunt vii și actuale, chiar dacă fac referire la ani care s-au scurs demult.

București, 7 octombrie 2026

(sursa foto: cultura.ro)

Post-ul Vine „Metroul Cugireana” și despre Valentin apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul Un înger răsărind apare prima dată în Literatura de azi.

(sursa imaginii: www.ilctr.org/about-immigrants/immigrant-entrepreneurs/hall-of-fame/jensen-huang/)

Am mai scris despre Jensen Huang și despre firma sa Nvidia. Motivul principal pentru care revin este faptul că optimismul lui este în contradicție cu aproape tot ceea ce au transmis în ultimele luni ceilalți lideri ai industriei Inteligenței Artificiale, o industrie de care depinde în mare măsură felul în care vom trai în viitoarele decenii, dar și stabilitatea piețelor financiare. Cele mai mari 10 companii IA cumulează astăzi 40% din valoarea indicelui S&P 500 care măsoară performantele companii publice de la bursele americane, considerat indicatorul de sănătate al economiei Statelor Unite. Nvidia lui Huang, evaluată la 5,4 trilioane de dolari reprezintă 8%. Jensen Huang este deci un optimist informat, cu opinii dintre cele mai autorizate. Nu este însă o autoritate neutră. Cipurile firmei Nvidia stau la baza revoluției IA. Ele reprezintă astăzi 72% din piață. Procentajul este în scădere fata de 74% din 2023, dar în valoare absolută creșterea este spectaculoasă. Îndemnurile de ‘încetinire’ a ritmului introducerii de noi produse și servicii bazate pe IA vin în contradicție cu dorința de creștere permanentă a pieței pentru cipurile produse de firma sa. Argumentele sale însă sunt solid justificate și merită să fie ascultate.

(sursa imaginii: https://officesnapshots.com/2018/10/15/nvidia-headquarters-santa-clara/)

Născut în 1963 la Taipei, fiu al unui inginer petrochimist și al unei profesoare, Jensen Huang și-a petrecut primii ani ai vieții în Taiwan și în Thailanda. Când a împlinit zece ani, părinții l-au trimis împreună cu fratele său la un unchi la Tacoma, în statul american Washington. Părinții s-au alăturat după câțiva ani, iar adolescența și-a trăit-o în statele Kentucky și Oregon. Primele sale job-uri au fost în restaurante din rețeaua Denny’s, concurenți ai lui McDonald’s. După ce a absolvit Universitățile din Oregon și apoi Stanford, tânărul inginer a lucrat pentru firme care proiectau cipuri procesoare și acceleratoare grafice: AMD, LSI Logic și Sun Microsystems. În 1993 a înființat, împreună cu doi alți parteneri, Nvidia. Succesul nu a venit imediat, primii câțiva ani fiind destul de dificili. Concepția aplicată de Huang are două componente principale: a gândi diferit și a căuta nișele care sunt mai puțin explorate de marile firme existente deja în industrie. Așa a reușit la Sun (care la începutul anilor ’90, datorită acceleratoarelor grafice, domină piața stațiilor de proiectare ale arhitecților și inginerilor), la fel la Nvidia, cu care, spre deosebire de concurenții săi, nu s-a îndreptat spre piața rentabilă, însă aglomerată, a cipurilor Central Processing Unit (CPU), preferând nișa procesoarelor grafice (GPU). Cererea explozivă de componente pentru jocurile pe calculator cu grafică avansată a făcut ca firma lui să devina lider de piață, iar Huang să fie miliardar înainte de sfârșitul deceniului. Observația fundamentală a lui Huang și a colegilor săi provine din viziune sistemică și interdisciplinară: cel mai perfecționat aparat optic din natură este ochiul omenesc. Arhitectura unui cip grafic poate emula cu succes structura retinei și a celorlalte ‘aparate’ care compun viziunea umană. Mai târziu, această similaritate a declanșat ideea trecerii de la aplicații grafice la IA. Creierul omenesc este cea mai perfecționată și mai eficientă mașină gânditoare. Structura neuronică poate fi emulată cu succes pentru cipurile care stau la baza piramidei Inteligenței Artificiale. Rețelele neuronice au devenit unul dintre modelele de implementare HW, combinate cu conceptul de ponderi (weights) care însoțește fiecare legătură care emulează sinapsele. Tranziția de la cipuri GPU la cipuri IA a fost pentru Nvidia firească.

(sursa imaginii: www.linkedin.com/posts/joe-lugara-4396902b_ai-enterpriseai-digitaltransformation-activity-7413992859118456833-YdYw)

Jensen Huang este un vizionar și un antreprenor, dar baza sa științifică este foarte solidă. Una dintre metaforele lui preferate în descrierea industriei IA și a proceselor care o caracterizează este ‘prăjitura cu 5 straturi’. Modelele în straturi sunt des folosite în industrie și cititorii acestei rubrici sunt poate familiari cu modelul de 7 straturi (uneori extins până la 9) al comunicațiilor, folosit pentru a descrie Internetul. Jensen Huang folosește o paradigmă asemănătoare pentru a descrie Inteligența Artificială, legătura între componente, dar și unitatea lor organică. La bază, în Stratul 1, se află energia, care reprezintă factorul limitant ultimativ al expansiunii IA, cu o deosebire fundamentală față de sistemele de calcul clasice, deoarece IA creează dinamic o cerere de energie la fiecare jeton (cuvânt, imagine, legătură) necesitat de modele. În acest strat, energia de la grid se transformă în informație, care este procesată în mod paralel de Stratul al 2-lea, cel al hardware-ului, populat de cipurile Nvidia și similare. Un singur cip sau cipuri individuale, oricât de puternice, nu sunt însă suficiente. Acestea sunt interconectate în Stratul al 3-lea, cel al Infrastructurii, compus din centrele de date, infrastructurile de rețea, sistemele de comutație cu fibră optică, aparatura de răcire cu lichid și software-ul de automatizare. Huang numește aceste super-calculatoare ‘fabrici IA’. Al 4-lea Strat este cel al modelelor incluzând modelele de limbaj de mari dimensiuni (LLM), rețelele de învățare profundă și sistemele de viziune computerizată (precum GPT de la OpenAI, Claude de la Anthropic sau Llama de la Meta). În fine, la vârful piramidei se află Stratul aplicațiilor, care include boții IA pentru activitățile cotidiene, agenți software autonomi, platforme pentru descoperirea de medicamente sau mașini auto-pilotate. În viziunea holistică a lui Huang, guvernele sau marile companii nu pot doar să cumpere aplicații IA sau să antreneze modele fără a asigura investiții masive de capital pentru centrele de date, cipurile și rețelele electrice necesare funcționării acelor niveluri superioare.

Interviurile sale sunt impresionante. Jensen Huang se îmbracă mai totdeauna cu haine de piele simple, ascultă până la capăt întrebările și răspunde calm și argumentat. Nu se emoționează și nu se ambalează nici când i se pun întrebări mai dificile, cum a fost cazul în interviul cu Anderson Cooper de la CNN. Un alt jurnalist l-a întrebat dacă atunci când lucra la Denny’s își imagina că ar putea într-o zi participa la dezbateri sau da interviuri despre viitorul omenirii. Răspunsul lui a fost că atunci când lucra la Denny’s se concentra pentru a găti sau servi cei mai buni hamburgeri. Este ilustrarea unei trăsături intelectuale și de caracter, dar și a unei experiențe de viață – cea a copilului imigrant care a trecut prin nu puține experiențe dificile, șocuri culturale și provocări pentru a sui pe scara socială și a ajunge la vârf. Despre partenerii săi din industrie, dintre care mulți îi sunt și concurenți, nu îl poți auzi spunând decât lucruri bune, chiar și atunci când nu este de acord cu ei. Respectându-le realizările și extraordinarele capacități intelectuale, el le amintește, cu un zâmbet, că are cel puțin două decenii în plus de experiență în industrie și că a adus cel puțin o generație de produse de la faza de viziune la cea de producție industrială de pe poziție de lider. Pus în fața unor opinii care i se par eronate, amintește celor care îi pun întrebări că nu orice opinie a unui om de știință este neapărat și bazată științific.

(sursa imaginii: www.linkedin.com/pulse/ai-driven-threats-apocalypse-tech-savvy-marc-degli-iet9c)

Care sunt argumentele principale ale optimistului autorizat care este Jensen Huang? După estimarea sa, doar în acest an, 2026, industria IA a intrat în faza sa de producție industrială, cea în care generează și este măsurată după profituri, ca orice alta ramură a economiei capitaliste. Problemele de siguranță informatică sunt reale și trebuie tratate cu prioritate maximă. Soluția nu constă însă în și mai multe norme regulatorii, ci în testarea și mai riguroasă, în condiții de laborator, a produselor destinate pieței. El susține că legislația actuală privind responsabilitatea companiilor și securitatea cibernetică este deja suficientă. În opinia sa, siguranța este o disciplină inginerească, nu o chestiune politică. El afirma că, dacă un laborator nu poate garanta că modelele sale vor rămâne izolate în mediile de testare, ar trebui pur și simplu să înceteze livrarea produselor și vânzarea serviciilor și să își înceteze activitatea. Un produs software care nu este sigur nu trebuie niciodată lansat pe piață. Firmele start-up IA investesc 80% din eforturile inginerești în funcționalitate și 20% în testare. În industrie, raportul trebuie să fie inversat. Este o filosofie dificilă pentru mulți ingineri software din generațiile precedente. Ne-am obișnuit, de exemplu, cu noi versiuni (‘minore’) ale software-ului telefoanelor sau rețelelor sociale, la fiecare câteva săptămâni, reparând ‘bug’-urile din versiunile precedente. Așa ceva nu ar trebui să se întâmple cu agenții IA. Veștile bune sunt că deja industria de software are toate procedurile definite și nu este nevoie de intervenție externă, mai ales nu de intervenție guvernamentală. Soluția problemelor de securitate – crede Huang – nu constă în mai multă legiferare și desigur nu în încetinirea sau oprirea proiectării, ci în mai multă testare, inclusiv teste create și implementate de programatori folosind IA. Cu alte cuvinte, soluția problemelor potențiale IA este mai mult IA. O singură condiție trebuie pusă, însă aceasta este esențială: în bucla de decizii legate de noi funcții sau de validarea produselor existente, decizia finală este totdeauna umană.

În opinia lui Jensen Huang, pericolul de anihilare a speciei umane datorită IA este zero. În interviul acordat lui CBS News, Huang a calificat avertismentele privind pericolul de distrugere a omenirii de către Inteligența Artificială până în 2030 drept „scenarii apocaliptice”, adăugând că „a speria oamenii este inutil. Este iresponsabil”. Este interesantă și opinia sa despre creșterea valorii la bursă a companiilor din ramura Inteligenței Artificiale. Pe termen scurt el este optimist, dar în același timp, ca bun cunoscător al economiei capitaliste, el este conștient de faptul că orice tehnologie și industrie până acum a avut parte de cicluri de creștere și de stagnare urmate de scăderi mai line sau mai bruște. Se va întâmplă la fel și cu industria IA. Paralela cu industria dotcom de la sfârșitul anilor ’90 se impune, și analiza experților revistei The Economist compară Nvidia cu Cisco, pe atunci liderul infrastructurii HW a Internetului. Concluzia lor este că timingul este mai favorabil pentru Nvidia și că fluxul de profit a venit la timp pentru a evita o ‘spargere a bulei’. Aș adauga observația că și Cisco, până la urmă, a supraviețuit crizei din 2000 și este până astăzi lider într-o piață (a echipamentelor de comunicație și a serviciilor Internet) care, chiar dacă nu mai crește spectaculos, este esențială bunului mers al economiei și al societății. Nvidia este lider în piața de HW pentru IA, dar principalii săi beneficiari vor deveni și concurenți, căci Alphabet, Amazon, Meta și Microsoft proiectează propriile cipuri. Huang însă nu se teme, ci, dimpotrivă, salută concurența, văzând în ea o etapă firească a maturizării acestei industrii.

(sursa imaginii: www.innovect.com/what-is-the-role-of-artificial-intelligence-ai-in-software-testing)

Toate declarațiile liderilor industriei IA, de o parte sau alta a disputelor, au și o componentă de marketing. În plus, această ramură de vârf are și o importanță strategică și geopolitică. Jensen Huang este un industriaș american, președintele Trump și administrația sa îi ascultă cu atenție opiniile, dar originea sa taiwaneză îl face foarte popular și în insula sa natală, unde sunt localizate liniile de producție de mare performanță. Pare să aibă relații bune și în China și pledează pentru o concurență combinată cu colaborare între cele două supraputeri IA acolo unde colaborarea este posibilă. Personalitatea lui Jensen Huang este fascinantă și opiniile sale contează. Fără să uitam proverbul că nimeni nu este profet în țara lui, să-i ascultam și pe el, și pe ceilalți lideri și să urmărim această cursă pasionantă spre viitor, încercând să o înțelegem prin cunoaștere și evitând cursele dezinformărilor și ale ignoranței.

Post-ul Inteligența Artificială (IA) – Vocea unui optimist autorizat apare prima dată în Literatura de azi.

O duminică dedicată lui Constantin Brâncuşi, despre care ştim că a fost şi un mare iubitor şi interpret de muzică.
A făcut parte de mic din mai multe coruri bisericeşti, „căznea” şi vioara, cât de cât, însă, după cum povestesc cei ce  l-au cunoscut, fredona şi cânta mereu melodii populare olteneşti. Iubea folclorul, în general, era interesat de muzica populară africană, de jazz-ul american, dar şi de muzica simfonică.
Pentru Brâncuşi, artist vizionar al simplităţii, muzica lui Wagner suna „barbar”, cea a lui Beethoven „prea dramatică”, pe cea a lui Mozart o găsea „calmă şi plăcută”, iar pe Bach îl compara cu „un leu păşind maiestuos printr-un deşert”.

În 1922, la solicitarea lui Serghei Diaghilev, critic de artă, impresar și creator al celebrului ansamblu „Ballets Russes”, Brâncuși creează costumele-sculpturi pentru Gymnopediile bunului său prieten, Erik Satie, model fiindu-i dansatoarea română, Lizica Codreanu.

Propunerea de azi, deci, 3 Gymnopédies de Erik Satie.

Audiție plăcută și o duminică frumoasă în continuare!

Sursa foto: icr.ro

Post-ul Muzica în viziunea lui… Brâncuși apare prima dată în Literatura de azi.