Într-o zi de de primăvară, într-un cătun din Regiunea Donului, se năştea un viitor laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965, asta după ce, cu un an înainte, Jean-Paul Sartre refuza onorificul premiu, motivînd că acestui autor nu i-a fost acordată încă această înaltă distincţie. Este vorba de Mihail Alexandrovici Șolohov (11 mai 1905 – 21 februarie 1984), cel care de la muncitor necalificat şi hamal, ajungea să fie premiat „…pentru forța artistică și integritatea cu care a dat expresie, în epica Donului, unei etape istorice din viața poporului rus…”. Aceasta se întâmpla, după cum s-a aflat de curând, în anul în care fusese nominalizat și Tudor Arghezi.
„Donul liniştit”, capodopera care i-a adus şi recunoaşterea internaţională, este un roman din patru părţi, prima apărută în 1928, când autorul avea doar 23 de ani. Dar, cum „legile nescrise” nu „permit” ca geniul să se arate atât de timpuriu, au apărut imediat o mulţime de controverse legate de adevăratul autor al scrierii. Toată viaţa, Şolohov s-a luptat cu aceste acuze, cu adevarate „teorii ale conspiraţiei”, din care, evident, nu putea lipsi nici KGB-ul. Totuşi, în urmă cu 11 ani au fost regăsite manuscrisele primelor două volume, care spulberă o mare parte dintre scenarii.
Manuscrisul de 673 pagini a fost examinat de câteva comisii de specialişti în grafologie, de filologi autorizaţi şi scriitori; s-a confirmat, fără drept de apel, autenticitatea lui. Este, fără îndoială, acelaşi manuscris care a fost prezentat, în 1929, comisiei conduse de Serafimovici în vederea combaterii zvonurilor despre plagiatul inventat. Manuscrisul, cu cele două straturi ale sale – ciornele, (pe alocuri în două variante: din 1925 şi, respectiv, 1926) şi textul transcris pe curat – trădează o muncă de creaţie asiduă, textul fiind împestriţat de corecturi, tăieturi, adăugiri, stilizări. Transcrierea pe curat este făcută numai parţial de autor, restul aparţinând altei mâini, probabil cea a soţiei. Această analiză urmează să fie completată pe viitor, când va fi realizată o ediţie integrală, facsimilată. Textului îi sunt anexate zeci de pagini de fotocopii color (…).*
La scurt timp Felix Kuzneţov, fost director al Institutului de Literatură Mondială „A.M.Gorki”, a scris o monografie de peste 800 de pagini în care redă pe larg, foarte bine documentat, povestea „Donului liniștit”, a controverselor legate de manuscrise, acuzele de plagiat, și în care numele lui Șolohov este reabilitat.
Imagine de pe enciklopedija.hr
*sursa: romlit.ro
