Mia Popa

Probabil există un popor care nu se teme de carul  răsturnat nici de proștii sub clar de lună. Ipotetic respirăm același cer dar eu mângâi ochii dimineții tale răsturnate în albastrul de Voroneț [...]

Te citesc din toate cărţile pe care viaţa mi le-a pus cu grijă în sertarul sufletului. În fiecare zi îmi mai scapă câte-o literă, sau un rând. Te citesc ca pe o rugăciune pentru dimineaţa de rouă [...]

umblă cineva la uşă. Ş-are papuci, ci eu nu dau drumul….. Lung e drumul Papuciadei, ei, însuşi Cărtărescu a obosit de atâta Levant antenă nu are…. E în mendebil, Iliadeşte, cu ochii [...]

Nu mai întoarce fila, Acolo, e ceva ce nu înţelegi. Gingaș, vrea să se spargă geamul fumuriu . Uimire a porumbelului Uitat de pace în pustiu. Uimire atârnatâ de gardul viu, Uscat în priza minții. [...]

Ştiu că nu te-am rugat niciodată frumos şoptit a fost gândul lumina pe dos steaua în ritm de blues steagul inimii stors silaba proscrisă avatarul fricos scrie foia cu visul lumânare şi rost. [...]

Am să te învelesc în mantie de seri târzii când pescărușii-și cântă disperarea argintie în catedrale dantelate-am să mă rog gingaș ca să nu-ți tulbur renunțarea o să-mi ghicească gândul numai [...]

Suntem ca două frunze care îşi ţin umbră când vara vrea soare. Nu înţeleg cum de mai am zâmbetul unui copil. Când voi cădea tu vei pleca să aşterni covorul uitării peste ploi. Ca două frunze [...]

Ia cu tine harta a plouat mult la Paris şi am visat că ţineam în mână racheta Ei lemn de tei. Mirosea a uitare… Era răcoare pe Sena şi geana mea plutea… Turnul Eiffel mai atârnă de [...]

Nu mă certa că nu mai vin pe frunz-amară de pelin. Mi-e dor de cânt, mi-e dor de zbor nu mai dau lacrimii ocol. La frunza teiului îţi cânt tu, fii lăută pentru gând. Doar lasă-mă să te iubesc cu [...]

Ieri au trecut actorii pe strada noastră. Mi-am pus și eu masca de dor, că inimi albastre sunt multe… În curtea vecinilor, se jucau doi copii. M-au privit și s-au îndepărtat spre [...]