Mi-ai spus iar povestea
cu floarea crescută în ploaie.
Ea nu se îndoaie
precum salcia la margine de ape.
Poate eu plâng…
îngândurare de cocor.
Când tu ești prea departe,
zăpezile sunt adăpost
pentru florile moarte.
Și eu nu cresc
precum floarea în ploaie.
Mă îndoaie curbura inimii tale,
în diminețile și serile fără cer.
Nu te mai cer
decât iubirii din pocalul împlinit
și mângâi floarea,
visul cuibărit
în geana de tăceri din infinit.
Sursa foto: alexandram.ro