Florin Toma

13.07.2020

Eseuri amnezice

MARMELADA Azi, mi-a dat năvală în memorie (cum fac câteodată, netam-nesam, un cuvânt, o imagine, un parfum etc.) marmelada copilăriei. Pândeam când aduce marfă, în față la Tutunea (slab, [...]
14.04.2020

Un palat european cu Herbert în frunte, la Ploiești

MUZEUL DE ARTĂ PLOIEȘTI Fosta Pinacotecă a Ploieștiului. stop. Înființată 1931, oameni de vază ai urbei. stop. Ion Ionescu-Quintus, Toma T. Socolescu, Dumitru Munteanu-Râmnic și cu participarea [...]
18.05.2018

Drobul de ceaţă

Dacă ar fi să blagoslovim textul de faţă cu un motto, acesta ar fi: În spatele fiecărui bărbat se află o femeie puternică, plasată acolo de slăbiciunea unui alt bărbat, catastrofal de mai puţin [...]
14.12.2017

Simfonia fantasmică în Om Major

Orice fantasmă a minţii artistului n-are cum să nu fie antropocentrisă. Adică, e musai să-l aibă pe Om fix în mijloc. Exact în inima nucleului dânsei (nălucirea e sfântă; ca atare, trebuie [...]
30.11.2017

Mitul eternei stoarceri

Să dăm totul! – aşa cum îşi propun harnicii şi disciplinaţii competitori români, înaintea oricărei confruntări, indiferent cu cine, n-are importanţă. Vom da totul pe plaiul de luptă! – spun ei [...]
09.11.2017

Atenţie, am fost kafkanaţi!

Atunci când privim karma lui Franz Kafka, chiar şi aşa, din zbor, nu ne mai legăm de detalii care unora li se pot părea, cine ştie, bagatele pentru întreţinut stupefacţia. Cum ar fi, de pildă, că [...]
07.09.2017

Nene, Bucureştii matale sunt cartierul de sud al Ploieştiului!…

Întoarcerea autorului. Ca la Ploieşti Intenţia mea n-a fost să parafrazez defel titlul cărţii ceva mai vechi a unui cunoscut critic-scriitor român de azi şi ale cărui pagini, strânse sub numele [...]
20.07.2017

Operaţie pe dezacord deschis

Aristotel a definit silogismul, în opera sa, „Analitica prima”, drept o „vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat”. Acesta este un [...]
13.07.2017

Sintaxa pe prostia adăugată

Open mind: Într-o lume cu atâtea genii împrejur, până şi a fi prost pare o virtute. – mi-am zis. Asta, pentru că nu ştiu cine m-a pus (eeeh, nu ştiu… ştiu foarte bine!), să zăresc – din [...]
06.07.2017

Ruina – între masacru şi profan

Cu adânc regret şi cruntă părere de rău, mă văd obligat să fac opinie separată faţă de toţi detractorii acestui popor, prin adăugarea unui mic bemol la un etern subiect al seminţiei umane, în [...]