Călin Neacșu
08.09.2020
e așa de ușor
trebuie doar să te gândesc și mi se dau perlele ce vor străluci înșirate de’a lungul parâmei în șanțurile claviculelor de sub gâtul înfuniat ce decorează ultimele două-trei vertebre al căror puf [...]
01.09.2020
îți eram crâșma satului
mi’am luat ceafa în palmă și am strâns’o de gât apedepsire până a durut’o răbdarea. o femeie plimba un saxofon, procreația era deja în erecție, tu miroseai a lavandă, și a sare de mare și’mi [...]
25.08.2020
amintiri din curând
te priveam cum te găteai ca de duminică în rochia ta de doliu cu buline albe subțire ca o floarea soarelui uscată de soare ca să plimbi prin parcuri pustii decorații virile odihnite pe o pernă [...]
18.08.2020
pe tine, Femeie
de când am uitat clondirul ăla desfăcut pe etajera budoarului tău, care începuse să semene a tejghea lustruită de coate goale din cauza geloziei unor mâneci suflecate până la umăr, s’a evaporat [...]
11.08.2020
dor de’aiubire
am luat oglinda apei și ți’am dat’o ție ca să mă păstrezi răsfrânt în ea de’ți va fi dor de’aiubire. apoi m’am ridicat de sub tine și am început să merg pe apă…
04.08.2020
a câta oară?
miroseai a pași tăcuți de tălpi smerite călugărit însandalate gustate de prafuri de poteci rătăcite prin castroane alchimiste. cu sfori împletoșate în patru îți înfuniam gleznele brațelor, [...]
21.07.2020
cimitirul dorințelor cuminți
strânse elegant în cocul tău dorințele ni se uscau sub un soare venusian întinse pe niște fân proaspăt cosit dintre șoldurile mele osoase așternut peste strigătele tale muntoase. vintrele se [...]
07.07.2020
râul răului din mine
când apa mării ți’a atins valurile viețuirea coșmarescă s’a transformat într’o bagatelă a unui zâmbet resemnat. nu, Femeie! n’am să te rog nimic! în niciun caz acum când apa mării a [...]
30.06.2020
miraj
îmi era aproape bine. în lumea unde musteau doruri degerate gelozia crăpa pietrele mormintelor sfinților care așteptau. iar tu perorai insidios despre rătăcirea mea prin încăperile inimii unde [...]
23.06.2020
de sânziene
trei sori s’au căznit să topească o lumânare cocoșată de preasfințenie de când de înviere feștila îi mirosea amoarte așa zăcândă așa ceruită în căușul palmei unei băbuțe care prin vederea [...]
